Îmi este atât de anevoios să încep povestea clipelor trăite astăzi... Poate pentru că tot ceea ce am simțit s-a desfășurat pe mai multe planuri, la intersecția dintre realitatea povestită, cea imaginată și acele „membrane subtile” prin care ieșim, pentru o vreme, din cotidian.
Am rămas cu insistență într-un așa zis echilibru de curgere existențială din care mi se dezvăluie, cu o consecvență asiduă... momente, oameni și informații într-o caracteristică simbolică profundă.
Cu detașare și atenție, surprind elementele de legătură ale construcțiilor intenționale ce mă poartă în această călătorie a descoperii de sine. În această săptămână, întâmplător (știm că e doar o iluzie întâmplarea) se deschide sub privirile mele de bucurie cartea „ Despre Erik Satie și noul muzicalism”
Cu detașare și atenție, surprind elementele de legătură ale construcțiilor intenționale ce mă poartă în această călătorie a descoperii de sine. În această săptămână, întâmplător (știm că e doar o iluzie întâmplarea) se deschide sub privirile mele de bucurie cartea „ Despre Erik Satie și noul muzicalism”
Interpretări artistice la vremuri... cu actori în scenă...
Expoziția „PALEOLOG – BRÂNCUȘI – UN ALFABETAR NECESAR”, găzduită de Centrul „Constantin Brâncuși” din Craiova, se dezvăluie dincolo de un demers documentar, mai mult ca o formă de recuperare a memoriei culturale. Fotografii și documente din colecția Muzeului de Artă din Craiova recompun o parte a relației dintre V. G. Paleolog și opera lui Constantin Brâncuși.
”Înţelepciunea nu există în stare pură. Fiecare trebuie să fie propriul său bijutier. Vrăjitorul care scoate dintr-un cărbune mort, stins, o piatră preţioasă, e un înţelept...
Visul unei nopți de iarnă...
Un început care a curs ca o undă de entuziasm liniștit... Așa a fost prima întâlnire biblioterapia, organizată de Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, în cadrul Clubului Seneca, o după-amiază care a adus împreună oameni și idei, în jurul unei lecturi către cunoașterea de sine și aprofundarea gândirii critice.
„Oare când a fost...? ...ziceam sau poate... mai exact ziua în care am plecat din...
Poate pentru că a fost o fugă sau poate mai degrabă o desprindere lentă(cu mult înainte să-mi apară...) Ai văzut o frunză care cade în ritmul ei, fără să o grăbească vântul?
Poate pentru că a fost o fugă sau poate mai degrabă o desprindere lentă(cu mult înainte să-mi apară...) Ai văzut o frunză care cade în ritmul ei, fără să o grăbească vântul?
Astă seară am fost la... „Cravata Galbenă”... un fim ce aduce inspirație printre trăirile emoționante ce crează o atmosferă la frecvență elevată…
O invitație pentru participare la un concert- destin - capacitate umană.
Reflecția cuprinde aproape tot ce se strecoară prin umbrele separate de gândul inconștient. Secvența unui portal este manifestată la intersecția percepției cu schimbarea perspectivei într-o lumină activată.
Am găsit expresia unei realități pe care cu înțelepciune o expune Ana în următoarele... observări ale comportamentului, alegerilor sau acțiunilor noastre în viața cotidiană...
„ De ce nu îmi e bine?
1. Pentru că îţi faci rău singur/ă mereu. Nu ai grijă de corpul tău, nu îţi pasă de starea ta emoţională, nu te consideri demn de afecţiunea ta. Totul e înaintea ta, tu eşti pe...
„ De ce nu îmi e bine?
1. Pentru că îţi faci rău singur/ă mereu. Nu ai grijă de corpul tău, nu îţi pasă de starea ta emoţională, nu te consideri demn de afecţiunea ta. Totul e înaintea ta, tu eşti pe...
„… când ai înțeles totul poți reveni ca nimic… pășind ușor prin balanța inversă a trecerii, unde iubirea oferită se oglindește prin semințe de lumină… iar formele fără gând sunt adevăr.”
„Într-o după-amiază în care cerul parcă a uitat să zâmbească, iar vântul și-a amintit de puterea uitată prin oasele sale, un brad bătrân s-a plecat. Cu trupul greu de verdeață și cu ramurile ca niște rugăciuni nespuse s-a desprins de verticala lui firească și a coborât din cer pe pământ.
Iluzia unei căderi a fost un gest de smerenie sau poate un dans...
Iluzia unei căderi a fost un gest de smerenie sau poate un dans...
A trecut ieri după-amiază un prieten bun pe la mine... prin grădina înmiresmată de început de vară… prin gânduri și idei... prin introspecție vectorizată..
Prin gânduri care, de obicei, tăceau... iar acum zburdau... simțeam straturi ale ființei care așteptau să fie atinse cu un cuvânt, cu o prezență sinceră dar mai ales cu o frecvență elevată. Ne-am așezat afară, cu două fotolii și două cafele... dar parcă exploram universul bineînțeles cel interior ( că doar el este și exterior...).
Prin gânduri care, de obicei, tăceau... iar acum zburdau... simțeam straturi ale ființei care așteptau să fie atinse cu un cuvânt, cu o prezență sinceră dar mai ales cu o frecvență elevată. Ne-am așezat afară, cu două fotolii și două cafele... dar parcă exploram universul bineînțeles cel interior ( că doar el este și exterior...).
„ ...la Coțofenii din Vis... ziua a început cu pași moi prin iarba încă udă de roua însuflețirii...
În aer simțeam un parfum vechi, poate pentru că îmi părea cunoscut, un pământ reavăn, de muguri care încă ezită între vis și înflorire într-o primăvară care încă nu se hotărăște dacă începe sau se duce...
În aer simțeam un parfum vechi, poate pentru că îmi părea cunoscut, un pământ reavăn, de muguri care încă ezită între vis și înflorire într-o primăvară care încă nu se hotărăște dacă începe sau se duce...
„A fost odată, într-un colț ascuns… doi copii care trăiau în Ținutul umbrelor blânde un băiat cu privirea adâncă precum noaptea liniștită, și o fetiță cu zâmbetul rotund ca o rază nerostită.
Ei locuiau într-o pădure unde Soarele părea că-i ocolește... El se uita mereu la ei, doar că...
Ei locuiau într-o pădure unde Soarele părea că-i ocolește... El se uita mereu la ei, doar că...
„Timpul și spațiul sunt moduri ale sufletului.
Nu există nici timp, nici spațiu, ele sunt forme ale subiectului.
Lumea este visul sufletului nostru.
Noi creăm timpul, noi creăm spațiul;
căci timpul este succesiunea ideilor,
spațiul este extinderea lor.”
Nu există nici timp, nici spațiu, ele sunt forme ale subiectului.
Lumea este visul sufletului nostru.
Noi creăm timpul, noi creăm spațiul;
căci timpul este succesiunea ideilor,
spațiul este extinderea lor.”
„În lumina blândă a dimineții, pădurea înfrunzită își deschide tăcută porțile spre un altfel de timp, unde clipa pare să respire odată cu frunza.
Fiecare pas pe cărarea umbrită devine o coborâre blândă în adâncul ființei, ca și cum rădăcinile arborilor s-ar înfășura nevăzut în jurul gândurilor mele. Printre copaci, se aude susurul limpede...
Fiecare pas pe cărarea umbrită devine o coborâre blândă în adâncul ființei, ca și cum rădăcinile arborilor s-ar înfășura nevăzut în jurul gândurilor mele. Printre copaci, se aude susurul limpede...
Am simțit necesitatea unei deconectări și am găsit... nimic nu este întâmplător... un film pe Netflix... „Mâine e o nouă zi” o producție artistică ce are un mesaj puternic despre reîntoarcerea la esența ființei noastre.
Din perspectiva mea, acest film surprinde perfect acel moment de trezire interioară în care ne dăm seama că viața trebuie trăită în afara...
Din perspectiva mea, acest film surprinde perfect acel moment de trezire interioară în care ne dăm seama că viața trebuie trăită în afara...
„Liniștea din catedrală părea ascunsă, o prezență ce pulsa între coloanele înalte, între vitraliile care păreau să respire odată cu lumina. Stăteam pe una dintre băncile masive de lemn, simțind greutatea timpului în aerul înmiresmat de tămâie. Apoi, saltul cuantic...
„În adâncul fiecărei clipiri a universului, sufletul își desenează o realitate asemenea unui pictor nevăzut care pictează acest câmp invizibil al conștiinței.
Fiecare privire aruncată asupra lumii transcende într-un simbol ce deschide porți spre infinite versiuni ale prezentului, unde ceea ce simți și ceea ce ești se contopesc într-o singură respirație.
Fiecare privire aruncată asupra lumii transcende într-un simbol ce deschide porți spre infinite versiuni ale prezentului, unde ceea ce simți și ceea ce ești se contopesc într-o singură respirație.
Realitatea se naște în adâncul conștiinței, unde fiecare impresie devine o filă din povestea pe care sufletul o scrie cu lumina gândurilor sale.
Tot ceea ce privești, atingi sau simți capătă formă doar prin filtrul percepției, transformându-se într-o reflecție a ceea ce alegi să recunoști ca fiind adevăr.
Tot ceea ce privești, atingi sau simți capătă formă doar prin filtrul percepției, transformându-se într-o reflecție a ceea ce alegi să recunoști ca fiind adevăr.
„În sfârșit ai sfărâmat strânsoarea și ai plecat către lumea nevăzută.
Mă întreb, mă întreb… pe ce cale ai plecat în lume?
Ai bătut cu putere din pene și aripi și ți-ai sfărâmat colivia;
Te-ai înălțat în aer și ai plecat către lumea spirituală...
Mă întreb, mă întreb… pe ce cale ai plecat în lume?
Ai bătut cu putere din pene și aripi și ți-ai sfărâmat colivia;
Te-ai înălțat în aer și ai plecat către lumea spirituală...
În urmă cu ceva timp vizitând Casele Satie din cadrul Muzeului Honfleur, am descoperit o fotografie sub care apărea... „Socrate” apoi C. Brâncuși 1922…
Este deja binecunoscut, faptul că „Socrate” era apelativul cu care maestrul Brâncuși i se adresa compozitorului francez Satie, iar acesta îi spunea „Platon”.
Fotografia este a celebrei sculpturi „Socrate” realizată în lemn de Maestrul Brâncuși, operă de artă ce se află în prezent expusă în MOMA (The Museum of Modern Art ) din New York.
Este deja binecunoscut, faptul că „Socrate” era apelativul cu care maestrul Brâncuși i se adresa compozitorului francez Satie, iar acesta îi spunea „Platon”.
Fotografia este a celebrei sculpturi „Socrate” realizată în lemn de Maestrul Brâncuși, operă de artă ce se află în prezent expusă în MOMA (The Museum of Modern Art ) din New York.
„A fost odată, într-un ținut unde cerurile erau pictate în nuanțe de bunătate și aur, un regat ascuns cunoscut sub numele de Luminaria.
Acest regat era diferit de oricare altul, deoarece era locuit de ființe de lumină pură. Aceste ființe luminoase, cunoscute sub numele de Luminari, aveau abilitatea de a se transforma în orice formă doreau, de la păsări radiante la flori strălucitoare.
În inima Luminariei, se afla un palat de cristal magnific care strălucea în toate culorile...”
Acest regat era diferit de oricare altul, deoarece era locuit de ființe de lumină pură. Aceste ființe luminoase, cunoscute sub numele de Luminari, aveau abilitatea de a se transforma în orice formă doreau, de la păsări radiante la flori strălucitoare.
În inima Luminariei, se afla un palat de cristal magnific care strălucea în toate culorile...”
"Este regretabil faptul că nu dispunem de un cuvînt mai precis decît acela de „religie" prin care să numim experienţa sacrului.
Termenul are o istorie îndelungată, deşi întrucîtva limitată din punct de vedere cultural.
Ne putem întreba dacă poate fi el aplicat fără discriminare Orientului Apropiat antic, iudaismului, creştinismului şi islamului sau hinduismului, budismului şi confu- cianismului, precum şi popoarelor asa zis primitive.
Termenul are o istorie îndelungată, deşi întrucîtva limitată din punct de vedere cultural.
Ne putem întreba dacă poate fi el aplicat fără discriminare Orientului Apropiat antic, iudaismului, creştinismului şi islamului sau hinduismului, budismului şi confu- cianismului, precum şi popoarelor asa zis primitive.
"Cu oamenii cu care trebuie să mă supraveghez când vorbesc, mai bine nu mai vorbesc. Ne salutăm şi ne dăm informaţii meteorologice.
Eu pot să număr pe degete prietenii pe care-i am, dar cu ei vorbesc ca şi cum aş vorbi cu mine.
Iar cu lumea, în general, ce rost are să stai de vorbă dacă nu spui ce gândeşti?
În viaţă trebuie să înveţi să citeşti printre rânduri şi în oameni. Să citeşti printre vorbele lor şi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteşte mai mult decât un roman-fluviu, o privire - mai mult decât o bibliotecă.
Eu pot să număr pe degete prietenii pe care-i am, dar cu ei vorbesc ca şi cum aş vorbi cu mine.
Iar cu lumea, în general, ce rost are să stai de vorbă dacă nu spui ce gândeşti?
În viaţă trebuie să înveţi să citeşti printre rânduri şi în oameni. Să citeşti printre vorbele lor şi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteşte mai mult decât un roman-fluviu, o privire - mai mult decât o bibliotecă.
“Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită. Există o gravă neînțelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri.Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă.
Am participat astăzi la o expoziție cu totul specială, care marchează debutul unei artiste ce a ales să își exprime inima și sufletul prin culoare, formă și imaginație.
“...În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru.Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.
„Acceptarea, pe lângă o înțelegere mai profundă a situației, ea poate reprezenta o pregătire interioară pentru acțiuni viitoare.
După o liniște atât la nivel mental cât și sufletesc se desfășoară o echilibrare la nivelul energetic unde... totul se aranjează conform matricei divine.”
După o liniște atât la nivel mental cât și sufletesc se desfășoară o echilibrare la nivelul energetic unde... totul se aranjează conform matricei divine.”