Azi dimineață, în grădină, printre flori, triluri, copaci ... gândurile treceau ca niște sfere agale, și deodată, am simțit o clipă de uimire..
-Uimire?
-Da, ce te miri așa...
-Păi, mai sunt lucruri care să te uimească?
Imaginează-ți un loc fără margini unde absența este o prezență tăcută, iar liniștea pulsează discret ca un început care se regenerează continuu, din care realitatea se ridică asemenea unei respirații. Filmul... ce se derulează în fața ta, capătă formă și apoi se retrage, ca un dans, într-o...
…evoluția umană se exprimă uneori prin creșterea capacității de integrare între dimensiunile existenței, astfel încât realitatea exterioară poate fi privită ca expresie a unei...
Din stadiul de observator trecând într-o percepție a simțurilor cunscute se continuă conexiunea intrinsecă din profunditatea cuantică ce ne înconjoară.
Perspectiva schimbătoare continuă interpretează și dizolvă
Perspectiva schimbătoare continuă interpretează și dizolvă
Printre ploapele ușor deschise se întrevăd tiparele formelor de gândire induse extern. Din când în când apar și gândurile acelea... așa zis personale, în mare parte și ele rude ale celor induse.
Cum poate gândirea să se observe pe sine și să se transforme?
În interiorul nostru există un spațiu în care gândul se revelează pe sine și apoi apare un alt spațiu, mult mai subtil, în care tu observi modul în care apare acest gând.... Acolo se desfășoară procesul cel mai misterios al conștiinței.
În interiorul nostru există un spațiu în care gândul se revelează pe sine și apoi apare un alt spațiu, mult mai subtil, în care tu observi modul în care apare acest gând.... Acolo se desfășoară procesul cel mai misterios al conștiinței.
Trezește-te pe vârfuri...
...printr-o alegere, ființa ta se deschide către o introspecție profundă, unde observarea este instrumentul, iar responsabilitatea este transformarea. Alegerea prezentă se contopește prin respirație, iar respirația îți aduce clipa te invită către...
...printr-o alegere, ființa ta se deschide către o introspecție profundă, unde observarea este instrumentul, iar responsabilitatea este transformarea. Alegerea prezentă se contopește prin respirație, iar respirația îți aduce clipa te invită către...
Te întreb... Cât de irelevant este jocul?
Te-ai gândit la imperfecțiunea unui aspect al certitudinii?
Unde se află acea dimensiune a sensului ce se dezvoltă și se transformă în căutarea siguranței?
Te-ai gândit la imperfecțiunea unui aspect al certitudinii?
Unde se află acea dimensiune a sensului ce se dezvoltă și se transformă în căutarea siguranței?
E un moment discret, e un moment profund... punctul în care realitatea interioară se aliniază cu intenția.
Acolo începe transformarea invizibilă, silențioasă, aproape irezistibilă, exact ca o respirație care își găsește din nou fluxul natural.
Realitatea se reflectă în oglindă acolo unde percepția colapsează perspectiva iar conștientizarea realității începe acolo unde se observă marginile oglinzii.
Schimbările care au loc împreună cu cele care urmează necesită o prezență conștientă tot mai frecventă pentru a reuși să facem alegeri profunde de la nivelul sufletului. Rămâi în inima ta, cu compasiune pentru tine și tot ce te înconjoară.
Răsăritul perspectivei schimbătoare prin ființǎ, prin suflet, prin totul… menținând prezentǎ libertatea constantă a conștiinței… apoi, creativitatea, sensul suprem al existenței…Considerând o primă etapă în procesul de conștientizare a realității perspectiva cu multiplele ei aspecte, modificări de structură și poziționare ajungem...
Dimineața perspectivei îmi apare în punctul de creație a ei înșiși prin intermediul gândului… o intersecție între poziționare și direcție, între tiparul gândirii subconștiente și capacitatea de alegere alternantă a unei realități conștiente a momentului prezent...
Fractali ai introspecției de la micul dejun… se rostogolesc pentru cina din această seară… continuând o perspectivă a oglinzii, tot dintr-o înțelepciune transmisă prin generații unde se zice “universul exterior este o reflexie a universului nostru interior”…
Și uite așa se așterne o poveste complicată uneori…
Continuând introspecția perspectivei cu o cunoaștere a tradiției simbolice antice “cum este sus este jos” … copacul o entitate milenară cu înțelepciunea sa tăcută își manifestă o parte a evoluției în planul terestru atât printr-o coborâre a rădăcinilor cât și printr-o urcare a trunchiul său…
Există o narativă în care autorul își dezvăluie propria realitate despre sine unde trăiește o anumită poveste asupra vieții.
Se reflectă o anumită perspectivă a existenței umane printr-o societate care a uitat sensul virtuților și a ajuns să trăiască prin redefinirea alterată a ființei umane.
Perspectivele și percepțiile vieții se reflectă într-un labirint al interpretărilor pe o structură socială a societății unde se întrepătrund cu efectele ancestrale ale sufletului.
Ocupăm o dimensiune a ființei umane în funcție de frecvența vibrației prin paradigma transformării continue.
Ascultă, privește, citește, simte acum în acest moment... doar atât...continuă calea spre conștientizarea a ceea ce ești.
Continuă să te cunoști dincolo de minte, trup, percepția unei perspective... dincolo de acest ego care îți induce perspectiva și percepția identității separate.
Continuă să te cunoști dincolo de minte, trup, percepția unei perspective... dincolo de acest ego care îți induce perspectiva și percepția identității separate.
Da… acolo... deschide... acea zonă este subtilă, aproape invizibilă din interiorul propriei tale structuri mentale.
Credințele pornesc adesea ca punți de diferite culori necesare pentru a traversa haosul necunoscutului. Aceste legături le simțim că oferă sens, direcție și din păcate apartenență.
Credințele pornesc adesea ca punți de diferite culori necesare pentru a traversa haosul necunoscutului. Aceste legături le simțim că oferă sens, direcție și din păcate apartenență.
Ce este această taină care pulsează în jurul ființei tale, asemenea unei stele în rotire, invizibilă ochiului, dar simțită de inimă?
MerKaBa este un cuvânt străvechi, alcătuit din trei silabe sacre:
MerKaBa este un cuvânt străvechi, alcătuit din trei silabe sacre:
Astăzi mi-a revenit în memorie o noțiune - nuanță pe care am aprofundat-o în urmă cu câțiva ani într-un curs de marketing despre gândirea disruptivă...
Ce crezuri accepți fără să le fi verificat cu adevărat din interiorul tău profund?
Ce crezuri accepți fără să le fi verificat cu adevărat din interiorul tău profund?
În profunditatea fiecărei percepții se află o fereastră... uneori limpede, alteori învăluită de umbre, iar alteori multiplicată ca într-un labirint de oglinzi fragmentate.
Oare realitatea, în esența sa pură, rămâne nemișcată?
... mintea care observă realitatea creează valuri sau chiar distorsiuni.
Oare realitatea, în esența sa pură, rămâne nemișcată?
... mintea care observă realitatea creează valuri sau chiar distorsiuni.
Există în lume izvoare care curg fără să ceară nimic în schimb. Picături de viață, care alină setea trecătorului obosit, care împrospătează pământul și hrănesc florile, fără să întrebe cine vine să le bea apa sau dacă va oferi ceva înapoi.
Așa este iubirea necondiționată... ? ...ca un izvor tăcut...
Așa este iubirea necondiționată... ? ...ca un izvor tăcut...
În fiecare clipă, realitatea pare să curgă liniar, asemenea unui fir invizibil care leagă trecutul de viitor.
Trăim într-o poveste în care timpul are un început și un sfârșit, unde fiecare acțiune pare a fi urmarea unei cauze anterioare.
Această percepție a timpului ca o succesiune ordonată este doar o convenție a minții.
Trăim într-o poveste în care timpul are un început și un sfârșit, unde fiecare acțiune pare a fi urmarea unei cauze anterioare.
Această percepție a timpului ca o succesiune ordonată este doar o convenție a minții.
Glanda pineală se știe deja că a fost un subiect de fascinație de-a lungul istoriei, atât în domeniul științific, cât mai ales în cel spiritual.
Situată în centrul creierului, această mică structură în formă de con, adesea numită „al treilea ochi”, este considerată puntea albă dintre dimensiunea materială și cea spirituală.
Situată în centrul creierului, această mică structură în formă de con, adesea numită „al treilea ochi”, este considerată puntea albă dintre dimensiunea materială și cea spirituală.
Schimbările de paradigmă și expansiunea Conștiinței sunt luminile albe de pe imaginea unui pendul atemporal între realitatea vizibilă și invizibilă.
Fiecare etapă a evoluției umane a fost marcată de schimbări de paradigmă, transformări care au redefinit atât modul în care percepem realitatea, cât mai ales felul în care interacționăm cu ea.
Fiecare etapă a evoluției umane a fost marcată de schimbări de paradigmă, transformări care au redefinit atât modul în care percepem realitatea, cât mai ales felul în care interacționăm cu ea.
Principiile mecanicii cuantice dezvăluie o relație misterioasă și de cele mai multe ori puțin înțeleasă între mine și realitate.
La această frontieră, unde știința întâlnește filosofia, întrebarea care îmi vine este:
Cum contribuie conștiința umană la crearea realității noastre subiective și colective?
La această frontieră, unde știința întâlnește filosofia, întrebarea care îmi vine este:
Cum contribuie conștiința umană la crearea realității noastre subiective și colective?
Considerând realitatea un câmp de posibilități, iar conștiința fiind observatorul care decide ce se manifestă, atunci orice moment al vieții este o alegere între multiple realități.
Modul în care gândim, simțim și acționăm ne fixează într-o anumită „stare a superpoziției cuantice” din acest câmp.
Personal am făcut acest test de foarte multe ori… atunci când devenim conștienți de acest proces, putem alege deliberat o altă realitate.
Modul în care gândim, simțim și acționăm ne fixează într-o anumită „stare a superpoziției cuantice” din acest câmp.
Personal am făcut acest test de foarte multe ori… atunci când devenim conștienți de acest proces, putem alege deliberat o altă realitate.
Ce înseamnă să vedem conștiința ca o superpoziție cuantică?
În fizica cuantică, o particulă nu are o stare fixă până când nu este observată, fiind deja demonstrat faptul că ea, particula există într-o superpoziție de multiple posibilități.
În mod similar, conștiința nu este limitată la o singură identitate sau realitate, aceasta fiind- exprimând un câmp infinit de potențialități.
În fizica cuantică, o particulă nu are o stare fixă până când nu este observată, fiind deja demonstrat faptul că ea, particula există într-o superpoziție de multiple posibilități.
În mod similar, conștiința nu este limitată la o singură identitate sau realitate, aceasta fiind- exprimând un câmp infinit de potențialități.
Oameni buni, în fiecare zi, viața noastră este influențată de tiparele mentale și comportamentale pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului.
Ce se află la baza acestor automatisme?
Cum contribuie mintea subconștientă și cea conștientă la modelarea comportamentului uman, și mai ales, cum putem accesa și schimba aceste tipare pentru a trăi cu mai multă libertate și autenticitate?
Ce se află la baza acestor automatisme?
Cum contribuie mintea subconștientă și cea conștientă la modelarea comportamentului uman, și mai ales, cum putem accesa și schimba aceste tipare pentru a trăi cu mai multă libertate și autenticitate?
Atenția noastră este îndreptată spre anumite aspecte ale realității perceptibile, însă capacitatea și responsabilitatea fiecăruia este de a descoperii creația atât la nivelul raportului rațional cât și cel al trăirii senzoriale...
Privește cerul în această seară… întreabă-te ce poveste se scrie acolo deasupra noastră.
Stelele sunt șoaptele tainice ale unui timp fără început și fără sfârșit pe linia fragilă dintre vis și realitate.
Cerul își revarsă tăcerea peste sufletul care ascultă oglinda inimii ce caută răspunsuri în lumina din întuneric.
Stelele sunt șoaptele tainice ale unui timp fără început și fără sfârșit pe linia fragilă dintre vis și realitate.
Cerul își revarsă tăcerea peste sufletul care ascultă oglinda inimii ce caută răspunsuri în lumina din întuneric.
Umanitatea, în drumul său spre autodefinire, s-a ancorat adânc în stratul mental al ființei, lăsând adesea neexplorate profunzimile spirituale care o definesc dincolo de percepțiile liniare.
Odată captivată de iluzia că valoarea sa se află în realizările exterioare, ființa umană pierde legătura cu momentul prezent, singura fereastră autentică spre trăirea deplină a existenței.
În această fugă către viitor sau în rememorarea obsesivă a trecutului, omul sacrifică “prezentul”, spațiul sacru al creației divine.
Odată captivată de iluzia că valoarea sa se află în realizările exterioare, ființa umană pierde legătura cu momentul prezent, singura fereastră autentică spre trăirea deplină a existenței.
În această fugă către viitor sau în rememorarea obsesivă a trecutului, omul sacrifică “prezentul”, spațiul sacru al creației divine.