În profunditatea fiecărei percepții se află o fereastră… uneori limpede, alteori învăluită de umbre, iar alteori multiplicată ca într-un labirint de oglinzi fragmentate.
Oare realitatea, în esența sa pură, rămâne nemișcată?
… mintea care observă realitatea creează valuri sau chiar distorsiuni.
Vorbim în acestă ipoteză despre imaginea reflectată… fiind atunci mai mult despre cel care privește decât despre ceea ce este privit.
Distorsiunea realității apare atunci când oglinda nu mai este întreagă… apare fragmentată în reflexii, dorințe, frici și proiecții. Fiecare gând, fiecare emoție, fiecare așteptare adaugă un filtru. De fapt, ceea ce pare concret este adesea doar ecoul a ceea ce vrea să fie văzut.
În această complexitate a percepției, adevărul își pierde esența transcedentală. El curge asemenea unei ape care preia forma vasului, dar care, dincolo de contur, rămâne apă.
Realitatea distorsionată, uneori, oferă o oportunitate… aceea de a contempla cine suntem prin modul în care privim lumea.
O oglindă spartă reflectă mai multe unghiuri simultan iar în aici se poate ascunde o revelație.
Fiecare ființă trăiește realitatea din centrul propriului sistem de semnificații. Astfel, doi oameni pot păși în același loc, pot auzi același cuvânt, pot privi același cer… și totuși, universul interior în care aceste lucruri se reflectă diferă profund.
La fel de bine personal consider că distorsiunea atunci când este privită cu ochiul înțelepciunii deschide uși spre introspecție, oferindu-ne șansa de a privi dincolo de aparențe, de a recunoaște tiparele gândirii și de a reconfigura relația cu realul. Mai mult, pot să afirm că o conștiință rafinată reușește să simtă adevărul chiar și atunci când formele se deformează.
În spatele realității distorsionate pulsează o coerență tainică, îmi place să-i spun… o rețea invizibilă care unește toate iluziile cu o singură sursă… prezentul – prezenței.
A fi cu adevărat prezent înseamnă a vedea clar chiar și în ceață, a simți direcția chiar și când harta pare să se destrame.
În prezența prezentului, imaginea ajunge să fie transparentă, iar reflexia își pierde puterea de a înșela.
Astfel, complexitatea realității distorsionate în loc să fie un obstacol, este un portal.
Atunci când alegi să pătrunzi prin acest portal cu inima deschisă, cu mintea trezită și cu sufletul netulburat de teamă, descoperi mai ales adevărul despre tine.
Realitatea poate lua mii de forme. Ceea ce contează este frecvența la care este trăită.
Trăim într-o lume de ferestre – oglinzi fragmentate unde doar lumina interioară rămâne întreagă.
