Ce înseamnă să vedem conștiința ca o superpoziție cuantică?
În fizica cuantică, o particulă nu are o stare fixă până când nu este observată, fiind deja demonstrat faptul că ea, particula există într-o superpoziție de multiple posibilități. În mod similar, conștiința nu este limitată la o singură identitate sau realitate, aceasta fiind- exprimând un câmp infinit de potențialități.
A fi conștient înseamnă a alege, în fiecare moment, ce realitate „colapsăm” în prezent.
Fiecare dintre noi este un fel de observator cuantic?
Da, răspunde fizica cuantică. Realitatea pe care o experimentăm fluctuează în funcție de atenția și intenția noastră.
Fiecare gând, fiecare emoție și fiecare credință funcționează ca un „observator” care selectează din câmpul de posibilități o realitate concretă.
Cu alte cuvinte, noi percepem realitatea, dar o și influențăm prin felul în care o percepem.
Dacă realitatea este doar o superpoziție de potențialități, ce ne împiedică să trăim o viață complet diferită?
Principalul obstacol este identificarea propie – personală rigidă, cu o anumită stare a conștiinței.
Noi credem că suntem „fixați- identificați” într-un anume sine, cu o anumită poveste, cu limitări și condiționări. Pentru o imagine mai clară voi aduce un exemplu, unde la nivel fundamental, suntem ca un electron care poate exista în mai multe stări simultan.
Singurul motiv pentru care realitatea noastră pare fixă este că menținem aceeași observație asupra realității… zi după zi.
Cum putem folosi această înțelegere pentru a ne schimba viața?
Dacă înțelegem faptul că în orice moment există posibilitatea să conștientizăm că suntem într-o superpoziție cuantică de conștiință, și astfel putem alege să „colapsăm” o altă realitate… una în care suntem liberi, conștienți și aliniați cu natura noastră autentică. Atenție, aici nu mă refer la o metaforă, fac apel la un proces real… care funcționează așa… schimbarea atenției schimbă configurația realității.
Aceasta înseamnă că viitorul este complet deschis?
Din perspectiva cuantică, așa cum am spus mai înainte, toate posibilitățile există deja, dar direcția în care ne îndreptăm depinde de ceea ce alegem să observăm și să experimentăm.
Timpul însuși poate fi văzut – perceput ca un câmp de probabilități – posibilități, iar conștiința noastră călătorește prin acest câmp, făcând ca anumite realități să devină manifestate, iar altele să rămână doar potențiale.
Cum putem exersa această „alegere conștientă” a realității?
- Conștientizarea – Observăm tiparele gândurilor și convingerilor noastre, fără a le lua drept absolute. Am expus de mai multe ori necesitatea unui observator activ – activat al nostru care ajută enorm.
- Redirecționarea atenției – Alegem să focalizăm conștiința pe posibilități potențiale mai înalte, mă refer la o zonă elevată în loc de limitări.
- Trăirea în acea stare intențională- Ne comportăm și simțim ca și cum realitatea dorită este deja adevărată, permițând colapsul să aibă loc.
Dacă totul este o superpoziție cuantică de conștiință, ce rămâne constant în univers?
Singura constantă este Conștiința însăși – spațiul în care toate aceste realități fluctuează.
Așa cum oceanul rămâne același, indiferent de forma valurilor, la fel și adevărata noastră natură (conștiință în manifestare) rămâne neschimbată, indiferent de realitatea pe care o experimentăm.
Apare acum ideea esențială… conștiința transcende limitarea la o singură stare anume, ea fiind un câmp dinamic de potențialitate.
Realitatea pe care o trăim este doar o reflecție a modului în care alegem să observăm acest câmp.
