Mă trezesc, dintr-un vis spre altul,
Zorii-mi deschid porți ascunse.
Fiecare lume e lăsată-ntr-o altă chemare.
Pașii-mi străbat coridoare de lumină…
Realul și visul se-mpletesc,
congruent.
O conștiință plutește-ntre oglinzi,
căutând începutul trecutului fără un nou sfârșit.
O membrană subțire dintre lumi
pulsează…
…o cupolă de lumini-perspective.
Într-un alt mister fără margini,
iluzia coboară-n infinit,
ca o ploaie de sfere goale,
rostogolind sunete de liră
pe punți albe.
Formele se ascund
într-o singură sintagmă…
a enigmei nerostite.
Mi-e cuvântul, balanță sacră…
hotar al gândului și ființei,
contur nepierdut a nemărginirii?
Se primenește libertatea,
pe alt drum, taciturn.
Urcă și coboară-n templul ascuns
al inimii… metamorfoza-nduioșată,
caută-n zborul unui…suflet neadormit.
Între noapte și-un copac sacru,
înfloresc muguri de rouă plină.
O altă floare dintre lumi,
își deschide petalele
către ceea ce nu poate fi rostit drept.
Te invoc sabie de lumină!
…desparte zgomotul lumilor, de…
adevărul dăltuit.
Spirala sferelor goale de izbăvire,
se rotește necontenit,
purtând ecouri curbate
și revelații concentrice.
Semnul curge-n vibrații,
respiră-n clipa unei priviri,
și uneori se-ntoarce,
spre sine.
Mă bucur să aud,
să văd și să tac…
zumzet de mister abisal,
cerându-mi răspunsuri membrane.
Membrane – Mihai Mehedințu
