Îmi este atât de anevoios să încep povestea clipelor trăite astăzi… Poate pentru că tot ceea ce am simțit s-a desfășurat pe mai multe planuri, la intersecția dintre realitatea povestită, cea imaginată și acele „membrane subtile” prin care ieșim, pentru o vreme, din cotidian.
Ruxandra Cesereanu și Corin Braga au vorbit despre viața lor, despre momentele de inspirație transformate în cărți și, mai ales, despre arta scrisului prin care au trăit, au creat și au construit(așa am simțit, libertatea unei construcții organizate) împreună o „simbioză” legendară.
Au fost clipe care au adus o liniște structurală… Poate naturalețea lor, poate claritatea și coerența unor oameni care și-au dedicat viața literaturii. Felul în care au transmis idei și amintiri a lăsat adevărate amprente pe suflet.
Încă îmi caut cuvintele pentru a exprima admirația pe care le-o port. Fascinația a rămas prezentă pe tot parcursul întâlnirii, într-o expunere ce traversa epoci, niveluri de percepție și teritorii ale imaginarului, în timp ce perspectivele se schimbau continuu, deschizând noi orizonturi de înțelegere a… diversității…
Mai mult decât o conversație despre literatură, întâlnirea a fost o demonstrație a felului în care viața și scrisul se pot reflecta reciproc, până când granița dintre ele devine aproape imposibil de distins.
Au fost întrebări și comentarii care continuă să reverbereze(…și vor continua)mult timp după încheierea întâlnirii. Pentru prima dată am auzit vorbindu-se despre „șahul multidimensional”… o sintagmă fascinantă, care te lasă într-o dimensiune a prezentului, în timp ce gândul pășește deja într-o alta.
Mulțumiri pentru o prezentare de esență, transcendentă formelor acestei realități și totuși surprinzător de apropiată de o viață trăită prin acele spații interioare în care imaginația și experiența se întâlnesc.
