Am rămas cu insistență într-un așa zis echilibru de curgere existențială din care mi se dezvăluie, cu o consecvență asiduă... momente, oameni și informații într-o caracteristică simbolică profundă.
Cu detașare și atenție, surprind elementele de legătură ale construcțiilor intenționale ce mă poartă în această călătorie a descoperii de sine. În această săptămână, întâmplător (știm că e doar o iluzie întâmplarea) se deschide sub privirile mele de bucurie cartea „ Despre Erik Satie și noul muzicalism”
Expoziția „PALEOLOG – BRÂNCUȘI – UN ALFABETAR NECESAR”, găzduită de Centrul „Constantin Brâncuși” din Craiova, se dezvăluie dincolo de un demers documentar, mai mult ca o formă de recuperare a memoriei culturale. Fotografii și documente din colecția Muzeului de Artă din Craiova recompun o parte a relației dintre V. G. Paleolog și opera lui Constantin Brâncuși.
Am avut o călătorie scurtă spre nesfârșit... da știu că aici este paradoxul sau altfel spus schimbarea de paradigmă atunci când simți cu adevărat iluzia timpului și a spațiului...
În urmă cu ceva timp vizitând Casele Satie din cadrul Muzeului Honfleur, am descoperit o fotografie sub care apărea... „Socrate” apoi C. Brâncuși 1922…
Este deja binecunoscut, faptul că „Socrate” era apelativul cu care maestrul Brâncuși i se adresa compozitorului francez Satie, iar acesta îi spunea „Platon”.
Fotografia este a celebrei sculpturi „Socrate” realizată în lemn de Maestrul Brâncuși, operă de artă ce se află în prezent expusă în MOMA (The Museum of Modern Art ) din New York.
Este deja binecunoscut, faptul că „Socrate” era apelativul cu care maestrul Brâncuși i se adresa compozitorului francez Satie, iar acesta îi spunea „Platon”.
Fotografia este a celebrei sculpturi „Socrate” realizată în lemn de Maestrul Brâncuși, operă de artă ce se află în prezent expusă în MOMA (The Museum of Modern Art ) din New York.
“Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită. Există o gravă neînțelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri.Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă.