Principiile mecanicii cuantice dezvăluie o relație misterioasă și de cele mai multe ori puțin înțeleasă între mine și realitate.
La această frontieră, unde știința întâlnește filosofia, întrebarea care îmi vine este:
Cum contribuie conștiința umană la crearea realității noastre subiective și colective?
Considerând realitatea un câmp de posibilități, iar conștiința fiind observatorul care decide ce se manifestă, atunci orice moment al vieții este o alegere între multiple realități.
Modul în care gândim, simțim și acționăm ne fixează într-o anumită „stare a superpoziției cuantice” din acest câmp.
Personal am făcut acest test de foarte multe ori… atunci când devenim conștienți de acest proces, putem alege deliberat o altă realitate.
Modul în care gândim, simțim și acționăm ne fixează într-o anumită „stare a superpoziției cuantice” din acest câmp.
Personal am făcut acest test de foarte multe ori… atunci când devenim conștienți de acest proces, putem alege deliberat o altă realitate.
Ce înseamnă să vedem conștiința ca o superpoziție cuantică?
În fizica cuantică, o particulă nu are o stare fixă până când nu este observată, fiind deja demonstrat faptul că ea, particula există într-o superpoziție de multiple posibilități.
În mod similar, conștiința nu este limitată la o singură identitate sau realitate, aceasta fiind- exprimând un câmp infinit de potențialități.
În fizica cuantică, o particulă nu are o stare fixă până când nu este observată, fiind deja demonstrat faptul că ea, particula există într-o superpoziție de multiple posibilități.
În mod similar, conștiința nu este limitată la o singură identitate sau realitate, aceasta fiind- exprimând un câmp infinit de potențialități.