Cu mâine zilele-ți adaogi,
Cu ieri viața ta o scazi
Și ai cu toate astea-n față
De-a pururi ziua cea de azi.
Mă uit pe fereastra dintre pereții imaginari ai unei case ce există doar acolo unde sufletul simte bucuria unui apus al iluziei...
Ascult o liniște prin înserare, pe lângă o perdea ce se împletește cu muguri din roua însuflețirii.
Ascult o liniște prin înserare, pe lângă o perdea ce se împletește cu muguri din roua însuflețirii.
Închide ochii și inspiră adânc...
Lasă fiecare sunet să picure ca o rugăciune nespusă în taina ființei tale.
Prin mângâierea blândă a sunetului se deschide un portal spre liniștea de dincolo de timp...
Lasă fiecare sunet să picure ca o rugăciune nespusă în taina ființei tale.
Prin mângâierea blândă a sunetului se deschide un portal spre liniștea de dincolo de timp...
Am mers într-o pădure
fără drum.
Aveam o întrebare
care nu avea cuvinte.
Soarele cobora printre frunze...
fără drum.
Aveam o întrebare
care nu avea cuvinte.
Soarele cobora printre frunze...
În fiecare clipă, realitatea pare să curgă liniar, asemenea unui fir invizibil care leagă trecutul de viitor.
Trăim într-o poveste în care timpul are un început și un sfârșit, unde fiecare acțiune pare a fi urmarea unei cauze anterioare.
Această percepție a timpului ca o succesiune ordonată este doar o convenție a minții.
Trăim într-o poveste în care timpul are un început și un sfârșit, unde fiecare acțiune pare a fi urmarea unei cauze anterioare.
Această percepție a timpului ca o succesiune ordonată este doar o convenție a minții.
„În cer s-ajunge dintr-un salt,
S-au nu s-ajunge-n veci de veci...
Te-aruncă-n el un cântec-nalt,
În care-al vieței plâns îneci.
”
S-au nu s-ajunge-n veci de veci...
Te-aruncă-n el un cântec-nalt,
În care-al vieței plâns îneci.
”
Liberul arbitru, cel mai mare dar divin și responsabilitatea de a-l respecta.
În imensitatea creației, acolo unde timpul pare doar un val ce spală eternitatea, omul a primit un dar suprem... libertatea de a alege.
În fiecare clipă, gândurile nasc direcții, emoțiile modelează realitatea, iar deciziile trasează căi invizibile care împletesc destinul.
În imensitatea creației, acolo unde timpul pare doar un val ce spală eternitatea, omul a primit un dar suprem... libertatea de a alege.
În fiecare clipă, gândurile nasc direcții, emoțiile modelează realitatea, iar deciziile trasează căi invizibile care împletesc destinul.
“Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creştea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulţime
De ierburi și de grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
Prezentul: spirala de aur o poezie a sufletului… o metaforă a cunoașterii.
Spirala Fibonacci se deschide ca o poezie a sufletului, o metaforă a cunoașterii ascunse ce pulsează tainic în ritmul naturii
O scurtă introducere într-o tradiție primordială unde perpetuarea cunoașterii se întâmplă în lumină.
„Tradiţia rozacruciană provine din Şcolile de Mistere ale Egiptului antic, din timpul dinastiei a XVIII-a, cu aproximativ 1500 de ani înainte de era creştină.„
„Tradiţia rozacruciană provine din Şcolile de Mistere ale Egiptului antic, din timpul dinastiei a XVIII-a, cu aproximativ 1500 de ani înainte de era creştină.„