Mă uit pe fereastra dintre pereții imaginari ai unei case ce există doar acolo unde sufletul simte bucuria unui apus al iluziei...
Ascult o liniște prin înserare, pe lângă o perdea ce se împletește cu muguri din roua însuflețirii.
Am deschis aripile în asfințitul mării,
Am văzut spirala din vârtejul nemuririi,
Am auzit sunetul firului ce leagă dorul… de acasă.
Am văzut spirala din vârtejul nemuririi,
Am auzit sunetul firului ce leagă dorul… de acasă.
„A fost odată, într-un ținut unde cerurile erau pictate în nuanțe de bunătate și aur, un regat ascuns cunoscut sub numele de Luminaria.
Acest regat era diferit de oricare altul, deoarece era locuit de ființe de lumină pură. Aceste ființe luminoase, cunoscute sub numele de Luminari, aveau abilitatea de a se transforma în orice formă doreau, de la păsări radiante la flori strălucitoare.
În inima Luminariei, se afla un palat de cristal magnific care strălucea în toate culorile...”
Acest regat era diferit de oricare altul, deoarece era locuit de ființe de lumină pură. Aceste ființe luminoase, cunoscute sub numele de Luminari, aveau abilitatea de a se transforma în orice formă doreau, de la păsări radiante la flori strălucitoare.
În inima Luminariei, se afla un palat de cristal magnific care strălucea în toate culorile...”
Aș vrea să fiu copac
Și-aș vrea să cresc lânga fereastra ta.
Te-aș auzi,
Și-n voie te-aș privi întreaga zi
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Și-aș vrea să cresc lânga fereastra ta.
Te-aș auzi,
Și-n voie te-aș privi întreaga zi
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!