„ ...la Coțofenii din Vis... ziua a început cu pași moi prin iarba încă udă de roua însuflețirii...
În aer simțeam un parfum vechi, poate pentru că îmi părea cunoscut, un pământ reavăn, de muguri care încă ezită între vis și înflorire într-o primăvară care încă nu se hotărăște dacă începe sau se duce...
Aș vrea să fiu copac
Și-aș vrea să cresc lânga fereastra ta.
Te-aș auzi,
Și-n voie te-aș privi întreaga zi
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Și-aș vrea să cresc lânga fereastra ta.
Te-aș auzi,
Și-n voie te-aș privi întreaga zi
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!