„ ...la Coțofenii din Vis... ziua a început cu pași moi prin iarba încă udă de roua însuflețirii...
În aer simțeam un parfum vechi, poate pentru că îmi părea cunoscut, un pământ reavăn, de muguri care încă ezită între vis și înflorire într-o primăvară care încă nu se hotărăște dacă începe sau se duce...
Reflecții asupra evaluării oamenilor și a acțiunilor lor…
Evaluarea oamenilor și a acțiunilor lor este un proces inevitabil cum spuneam acum câteva zile, într-o reflecție privind valoarea. Fiecare întâlnire, fiecare experiență ne provoacă să tragem concluzii, să dăm un verdict, să stabilim ce este bine sau rău, corect sau greșit.
Deși acest proces ne ajută să călătorim prin labirintul vieții, de multe ori îl facem în grabă, fără să luăm în considerare toate fațetele situației.
Evaluarea oamenilor și a acțiunilor lor este un proces inevitabil cum spuneam acum câteva zile, într-o reflecție privind valoarea. Fiecare întâlnire, fiecare experiență ne provoacă să tragem concluzii, să dăm un verdict, să stabilim ce este bine sau rău, corect sau greșit.
Deși acest proces ne ajută să călătorim prin labirintul vieții, de multe ori îl facem în grabă, fără să luăm în considerare toate fațetele situației.