„ ...la Coțofenii din Vis... ziua a început cu pași moi prin iarba încă udă de roua însuflețirii...
În aer simțeam un parfum vechi, poate pentru că îmi părea cunoscut, un pământ reavăn, de muguri care încă ezită între vis și înflorire într-o primăvară care încă nu se hotărăște dacă începe sau se duce...
Acum 35 de ani, în decembrie 1989, România trăia momentele care aveau să schimbe cursul istoriei. Eram în armată, un tânăr ca mulți alții, prins între ordine, frică și dorința de a acționa conform conștiinței mele. În acele zile tulburi, am simțit că nu pot rămâne un simplu executant, așezat lângă un telefon, departe de tumultul și de incertitudinile evenimentelor.