Cum se întâmplă uneori parcă dintr-o joacă... Vorbeam la telefon cu un prieten bun și imi zice... „Mihai trimite-mi versurile unui poem să-i fac o melodie... cu AI...” Am primit melodia în format mp3 și apoi am adăugat imaginile filmate în vacanța de vară, unde am fost cu Sofia și David, prin parcul cheile Nerei...
Continuând spirala menționată în postarea de ieri... astăzi este despre spirala comunității artistice de pe aceste meleaguri... o expresie a momentelor ce continuă fără întrerupere evoluția spirituală a noastră România...
Simți sunetul spiralei?
Simți sunetul spiralei?
Spirala lui Fibonacci se mai cunoaște ca și ecoul tainic al creșterii lăuntrice... ai observat?
Există în natură o respirație ascunsă, un ritm care își desfășoară bătăile într-o ordine de o frumusețe aproape misterioasă. O găsești în petalele unei flori care se deschid în zori, în dansul marilor galaxii și în felul în care undele sufletului tău se extind atunci când trăiești un adevăr. ..
Există în natură o respirație ascunsă, un ritm care își desfășoară bătăile într-o ordine de o frumusețe aproape misterioasă. O găsești în petalele unei flori care se deschid în zori, în dansul marilor galaxii și în felul în care undele sufletului tău se extind atunci când trăiești un adevăr. ..
Am deschis aripile în asfințitul mării,
Am văzut spirala din vârtejul nemuririi,
Am auzit sunetul firului ce leagă dorul… de acasă.
Am văzut spirala din vârtejul nemuririi,
Am auzit sunetul firului ce leagă dorul… de acasă.
Se trezi ca prin adiere de seară,
Ascultând șoaptele ce se împreunară.
Pe alocuri în suspine de datorie,
Dorințe ascunse în dor de călătorie.
Ascultând șoaptele ce se împreunară.
Pe alocuri în suspine de datorie,
Dorințe ascunse în dor de călătorie.
Prezentul: spirala de aur o poezie a sufletului… o metaforă a cunoașterii.
Spirala Fibonacci se deschide ca o poezie a sufletului, o metaforă a cunoașterii ascunse ce pulsează tainic în ritmul naturii