Se trezii ca prin adiere de seară,
Ascultând șoaptele ce se împreunară.
Pe alocuri în suspine de datorie,
Dorințe ascunse în dor de călătorie.
O clipă de secole în așteptare,
Alegeri transformate într‑o deșteptare.
Sentințe‑mi revin ancestrale,
Răsunet solemn din catedrale.
Încrucișate pe caldarâmul conștiinței,
Lumânări țesute din ceara credinței.
Triunghiul fractal, semn al recunoașterii,
Spirala nemărturisită a cunoașterii.
Chemare – Taina Triunghiului Tăcut, Mihai Mehedințu








