Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur,
Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur;
Pe-al lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc,
Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,
Am ajuns, pe nevăzute și neprevăzute, pe tărâmul tradiției… al templelor. O călătorie de mult dorită sau mai bine zis o revedere, o retrăire....
Egiptul, o punte albă între cer și pământ, vorbește prin pietrele sale sacre, acești martori tăcuți ai unei civilizații ce a sculptat veșnicia.
Templul lui Horus din Edfu, cu zidurile sale masive acoperite de hieroglife, întruchipează triumful ordinii asupra haosului, amintind de lupta eternă împotriva forțelor întunericului.
Coloanele sale păstrează ecourile incantațiilor adresate cerului, iar sanctuarul central, întunecat și misterios, se descoperă într-un centru spiritual.
Templul lui Horus din Edfu, cu zidurile sale masive acoperite de hieroglife, întruchipează triumful ordinii asupra haosului, amintind de lupta eternă împotriva forțelor întunericului.
Coloanele sale păstrează ecourile incantațiilor adresate cerului, iar sanctuarul central, întunecat și misterios, se descoperă într-un centru spiritual.
“Când vei pleca înspre Itaca
fie-ţi lungă călătoria
plină de aventuri , plină de învăţăminte
Nu te teme de Lestrigoni și de Ciclopi, nici de furiosul Poseidon;
Nu-i vei întâlni în drumul tău dacă
te vei înălţa cu gândul, dacă simţirea-ţi
nicicând nu îţi va părăsi trupul și sufletul.
Lestrigoni și Ciclopi, nici furiosul Poseidon
nu îti vor ieşi în cale
dacă tu însuţi nu-i vei purta cu tine-n suflet,
dacă nu-ţi vei aşeza sufletul înaintea paşilor lor.
Sper ca drumul să-ţi fie lung,
fie-ţi multe dimineţile de vară,
Iar plăcerea de a zări primele porturi
să-ţi aducă o bucurie de nespus.