Mă uit pe fereastra dintre pereții imaginari ai unei case ce există doar acolo unde sufletul simte bucuria unui apus al iluziei...
Ascult o liniște prin înserare, pe lângă o perdea ce se împletește cu muguri din roua însuflețirii.
Călătoria spre Sarmizegetusa Regia este o întoarcere spre inima neamului... există o chemare lăuntrică acolo unde pădurea îmbrățișează cerul, iar pietrele sunt gardieni... copiii descoperă o lume care respiră prin tăcere.
În Țara Hațegului, aerul poartă ecoul vechilor civilizații... aici trăiește din nou zimbrul care a fost cândva simbolul puterii și al libertății. Reapariția sa în aceste locuri este o poveste despre natură, despre speranță și echilibrul dintre om și viața sălbatică...