„În lumina blândă a dimineții, pădurea înfrunzită își deschide tăcută porțile spre un altfel de timp, unde clipa pare să respire odată cu frunza.
Fiecare pas pe cărarea umbrită devine o coborâre blândă în adâncul ființei, ca și cum rădăcinile arborilor s-ar înfășura nevăzut în jurul gândurilor mele. Printre copaci, se aude susurul limpede...




