„Într-o după-amiază în care cerul parcă a uitat să zâmbească, iar vântul și-a amintit de puterea uitată prin oasele sale, un brad bătrân s-a plecat. Cu trupul greu de verdeață și cu ramurile ca niște rugăciuni nespuse s-a desprins de verticala lui firească și a coborât din cer pe pământ.
Iluzia unei căderi a fost un gest de smerenie sau poate un dans...
Timpul aleargă când tu alergi,
își ia tălpile din paranteze
și fuge pe raze ca vulturul-n zare,
tăind văzduhul într-o spirală
de lumini și umbre tăcute.
își ia tălpile din paranteze
și fuge pe raze ca vulturul-n zare,
tăind văzduhul într-o spirală
de lumini și umbre tăcute.