„În adâncul fiecărei clipiri a universului, sufletul își desenează o realitate asemenea unui pictor nevăzut care pictează acest câmp invizibil al conștiinței.
Fiecare privire aruncată asupra lumii transcende într-un simbol ce deschide porți spre infinite versiuni ale prezentului, unde ceea ce simți și ceea ce ești se contopesc într-o singură respirație.
În această tăcere imensă a ființei, gândurile curg ca râurile, săpând forme în peisajul interior, iar percepția mea se transformă într-o oglindă a alegerilor subtile pe care le fac cu fiecare bătaie de inimă.
Ca un fluture prins între două vânturi, eul oscilează între iluzie și adevăr, între ceea ce pare a fi și ceea ce este deja, dincolo de vălul efemer al aparențelor.
Atunci când îți așezi simțirea în miezul clipei, descoperi că realitatea e o întâmplare prin intenție vibrațională, e o melodie pe care sufletul o cântă în tăcere, acordându-se la frecvența propriei sale existențe. Fiecare pas devine o sculptură în nisipul eternității, iar fiecare cuvânt rostit vibrează în țesătura albă nevăzută a lumii, schimbând textura luminii ce te înconjoară.
Așa cum oceanul își trăiește valurile sale, sufletul își trezește încrederea în dansul printre forme, căci el întotdeauna… poate fi cu adevărat ceea ce simte în plenitudinea prezenței.
Adevărul sufletului se transpune în ceea ce mintea încearcă să cuprindă însă doar în liniștea dintre gânduri, unde totul se revelează fără să fie nevoie de vreun nume… se regăsește.
În acest spațiu de recunoaștere, tu ești conștiința acestei clipe, ești chiar clipa se trăiește prin tine.”
Sufletul… prin regăsire – extras din volumul Lumina Sufletului – Mihai Mehedințu
