Copac de flori, cu frunze diafane,
rădăcinile tale se împletesc cu ale noastre…
într-o taină care știe drumul.
Lumina reflecției se așază blând,
iar clipa liniștită își rostește...
„Eu nu ştiu dacă voi putea urca vreodată la Tine,
Tu, însă, Doamne, cobori când vrei: măcar în treacăt
Vino, Te-aştept în cămăruţă la mine…
Cum n-am pe nimeni, nici zăvor, nici lacăt,
Tu, însă, Doamne, cobori când vrei: măcar în treacăt
Vino, Te-aştept în cămăruţă la mine…
Cum n-am pe nimeni, nici zăvor, nici lacăt,
Cum se întâmplă uneori parcă dintr-o joacă... Vorbeam la telefon cu un prieten bun și imi zice... „Mihai trimite-mi versurile unui poem să-i fac o melodie... cu AI...” Am primit melodia în format mp3 și apoi am adăugat imaginile filmate în vacanța de vară, unde am fost cu Sofia și David, prin parcul cheile Nerei...
Prin analiza unei situații ai grijă să te situezi în cea mai complexă stare de detașare pe care o poți cuprinde.
Sunt aspecte pe care doar această detașare - observare îți aduce o claritate în viziunea unei analize interne sau externe.
Sunt aspecte pe care doar această detașare - observare îți aduce o claritate în viziunea unei analize interne sau externe.
Pe o linie a spațiului întins,
Dimensiunea se oprește prin fiecare sunet.
Se aude o cădere a sferelor nestinse.
Printr-o o iluzie strâmtă cobori...
Dimensiunea se oprește prin fiecare sunet.
Se aude o cădere a sferelor nestinse.
Printr-o o iluzie strâmtă cobori...
Fiecare clipă e un sunet ce începe în fiecare clipă...
Trăind fiecare sunet... se transformă într-o clipă de poveste... din „Povestea clipelor”.
Trăind fiecare sunet... se transformă într-o clipă de poveste... din „Povestea clipelor”.
„Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo...
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo...
Balada lui Ciprian Porumbescu respiră ca un dor interior... prin fiecare notă parcă deschide o poartă către tăcerea de lumină a sufletului românesc.
Simți cum se împletește fragilitatea cu forța, ca și cum am purta fiecare pe umeri o poveste nespusă despre inima ce trăiește o clipă de eternitate... acum.
Simți cum se împletește fragilitatea cu forța, ca și cum am purta fiecare pe umeri o poveste nespusă despre inima ce trăiește o clipă de eternitate... acum.
Esența unei comunități elevate se naște din gesturi simple, din prezența autentică, din atenția prin care fiecare se deschide către ceilalți.
Acest mod de a trăi împreună seamănă cu o simfonie... fiecare om este un instrument muzical,
Acest mod de a trăi împreună seamănă cu o simfonie... fiecare om este un instrument muzical,
Cum poate gândirea să se observe pe sine și să se transforme?
În interiorul nostru există un spațiu în care gândul se revelează pe sine și apoi apare un alt spațiu, mult mai subtil, în care tu observi modul în care apare acest gând.... Acolo se desfășoară procesul cel mai misterios al conștiinței.
În interiorul nostru există un spațiu în care gândul se revelează pe sine și apoi apare un alt spațiu, mult mai subtil, în care tu observi modul în care apare acest gând.... Acolo se desfășoară procesul cel mai misterios al conștiinței.
Am o percepție a evoluției, a acestor oameni frumoși... de pe aceste meleaguri, unde conexiunea cu divinitate a adus o prezență a conștiinței prin creativitate și atitudine.
Felicitări oameni buni... Mulțumesc România!
Felicitări oameni buni... Mulțumesc România!
Trezește-te pe vârfuri...
...printr-o alegere, ființa ta se deschide către o introspecție profundă, unde observarea este instrumentul, iar responsabilitatea este transformarea. Alegerea prezentă se contopește prin respirație, iar respirația îți aduce clipa te invită către...
...printr-o alegere, ființa ta se deschide către o introspecție profundă, unde observarea este instrumentul, iar responsabilitatea este transformarea. Alegerea prezentă se contopește prin respirație, iar respirația îți aduce clipa te invită către...
Lanțul cu chei mi-a căzut din stele în creier,
mi-au zornăit mințile de durere și de sunet.
Trupul meu tot deveni o cheie de fier,
mi-au zornăit mințile de durere și de sunet.
Trupul meu tot deveni o cheie de fier,
Există în fiecare dintre noi o idee - sămânță, tăcută și persistentă, care trece prin viață asemenea firului de argint... o idee care în loc să se rupă, în loc să cedeze, în loc să se piardă, ea se transformă.Această idee esențială la care fac referire este reziliența...
Continuând spirala menționată în postarea de ieri... astăzi este despre spirala comunității artistice de pe aceste meleaguri... o expresie a momentelor ce continuă fără întrerupere evoluția spirituală a noastră România...
Simți sunetul spiralei?
Simți sunetul spiralei?
Spirala lui Fibonacci se mai cunoaște ca și ecoul tainic al creșterii lăuntrice... ai observat?
Există în natură o respirație ascunsă, un ritm care își desfășoară bătăile într-o ordine de o frumusețe aproape misterioasă. O găsești în petalele unei flori care se deschid în zori, în dansul marilor galaxii și în felul în care undele sufletului tău se extind atunci când trăiești un adevăr. ..
Există în natură o respirație ascunsă, un ritm care își desfășoară bătăile într-o ordine de o frumusețe aproape misterioasă. O găsești în petalele unei flori care se deschid în zori, în dansul marilor galaxii și în felul în care undele sufletului tău se extind atunci când trăiești un adevăr. ..
Te întreb... Cât de irelevant este jocul?
Te-ai gândit la imperfecțiunea unui aspect al certitudinii?
Unde se află acea dimensiune a sensului ce se dezvoltă și se transformă în căutarea siguranței?
Te-ai gândit la imperfecțiunea unui aspect al certitudinii?
Unde se află acea dimensiune a sensului ce se dezvoltă și se transformă în căutarea siguranței?
„Fă-te, suflete, copil
Și strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moț și ciucuri,
Ca să poți să te mai bucuri.
Și strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moț și ciucuri,
Ca să poți să te mai bucuri.
Astă seară am fost la... „Cravata Galbenă”... un fim ce aduce inspirație printre trăirile emoționante ce crează o atmosferă la frecvență elevată…
O invitație pentru participare la un concert- destin - capacitate umană.
Totul curge acum ca un fir de lumină rece, în care primele sunete îmi trezesc o vibrație intensă, asemenea unei respirații sacre ce pătrunde în adâncul ființei.
Muzica se desfășoară ca un dans alternant... când fragil, când puternic, purtând conștiința prin valuri de forță ascunsă și frumusețe pură.
Muzica se desfășoară ca un dans alternant... când fragil, când puternic, purtând conștiința prin valuri de forță ascunsă și frumusețe pură.
Lumina care atinge pielea ta în acest moment poartă în ea o întreagă epopee începută poate, cu mult înainte de actuala civilizație... cine știe?
Se știe că... doar opt minute sunt necesare pentru a străbate distanța dintre Soare și Pământ și de fapt aceasta este o călătorie...
Se știe că... doar opt minute sunt necesare pentru a străbate distanța dintre Soare și Pământ și de fapt aceasta este o călătorie...
Cu mâine zilele-ți adaogi,
Cu ieri viața ta o scazi
Și ai cu toate astea-n față
De-a pururi ziua cea de azi.
Cu ieri viața ta o scazi
Și ai cu toate astea-n față
De-a pururi ziua cea de azi.
O plimbare pe „Dunărea Albastră” seamănă cu o alunecare printr-un vis care respiră apa... Leagănul civilizației umane, frecvențele apei, te poartă într-un vals deschizând orizonturi interioare.
Aseară mă plimbam pe culoarul dintre scaunele avionului… Toată lumea călătorește… călătorind sau altfel spus parcă fiecare simte nevoia să se conecteze la altceva, la altă poveste - dimensiune… aici mă refer la aceea zonă a filmelor sau a privitului pe telefon... fuga.
Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Și picând ca o ninsoare
Fac pământului cunună.
Scuturate de furtună,
Și picând ca o ninsoare
Fac pământului cunună.
E un moment discret, e un moment profund... punctul în care realitatea interioară se aliniază cu intenția.
Acolo începe transformarea invizibilă, silențioasă, aproape irezistibilă, exact ca o respirație care își găsește din nou fluxul natural.
Reflecția cuprinde aproape tot ce se strecoară prin umbrele separate de gândul inconștient. Secvența unui portal este manifestată la intersecția percepției cu schimbarea perspectivei într-o lumină activată.
În spațiul trezirii interioare, virtuțile se ridică asemenea unor coloane de lumină în fiecare Om, chemându-l către o realitate mai înaltă, o realitate în care conștiința devine fundamentul fiecărei acțiuni.
Te invit să descoperi fractali ai unei recunoașteri devreme despre dimensiuni ce par nevăzute prin ceața unor tipare mentale....
Afară-i toamnă, frunza 'mprăștiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într'un ceas gândești la viața toată.
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într'un ceas gândești la viața toată.
În această paradigmă, statul, societatea, mediul în care trăim sunt oglinzi ale modului în care ne exprimăm în lume.
Fiecare atitudine a fiecăruia dintre noi se transformă într-o influență... apoi fiecare alegere devine un act de guvernare interioară...
Frunze aurite se aștern ușor în cer... și pe pământ cu glas de împlinire prin fire de lumină întoarsă devreme... Roadele acestea sunt bucuria unei mulțumiri ce ne așteaptă să o trăim împreună!
„Când pleci, sa te-nsoțească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept și biruie-n furtună.
Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept și biruie-n furtună.