Pe o linie a spațiului întins,
Dimensiunea se oprește prin fiecare sunet.
Se aude o cădere a sferelor nestinse.
Printr-o o iluzie strâmtă cobori…
Într-un spațiu aproape închis
Direct în miezul tăcerii primordiale.
Acolo, percepția pare esență pură
Își modelează propiile forme
Pregătind sau fugind de o geometrie…
Invizibilă sau poate vizibilă,
Doar prin centrul propiei spirale.
Clepsidra – Mihai Mehedințu
Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur,
Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur;
Pe-al lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc,
Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,
Bate, și eu știu că bate și vreau eu să bată.
Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
Într-o seară cetate, ruptă din amorțire,
ascultam cu grijă o privire generoasă.
Se așezase la masa cumpătării,
constelația secretelor, vorbea-n pilde.
În taina dintre cer și pământ
s-a aprins o lumânare.
Ochiul a tresărit în lumina ei
și a înțeles că viața este-nlănțuire
,
iar înlănțuirea este respirația…
© 2024 Mihai Mehedintu. Toate drepturile rezervate. Powered by Ayan Design
