Esența unei comunități elevate se naște din gesturi simple, din prezența autentică, din atenția prin care fiecare se deschide către ceilalți.
Există un anumit mod de a trăi împreună ce seamănă cu o simfonie… în care fiecare om este un instrument muzical, fiecare intenție este un sunet, iar fiecare acțiune contribuie la armonie.
Apare un moment tainic în care oamenii ceilalți încetează să mai fie „ceilalți” și devin vibrații ale aceluiași principiu interior. În acest moment, serviciul în slujba celorlalți este firesc.
Unitatea trăită în comunitate este asemenea unui câmp energetic în care fiecare respirație individuală se transformă în respirație colectivă și orice gest susține un ritm.
Serviciul în slujba celorlalți se transformă într-o artă a prezenței, a generozității și mai ales a conștiinței. Într-o astfel de comunitate, oamenii oferă pentru că simt că aparțin unui sens mai mare decât individualitatea lor.
O comunitate ridicată în vibrație funcționează asemenea unui ecosistem subtil unde sprijinul se propagă iar înțelepciunea se amplifică prin schimb.
Se simte o vibrație pură ce naște acea încredere profundă dintre două priviri sincere.
Simfonia unității se manifestă atunci când fiecare strălucește ca parte din întreg, emițând cel mai înalt sunet pe care o comunitate îl poate emite…În aeastă orchestră, conștiința este dirijorul.
