„Lanțul cu chei mi-a căzut din stele în creier,
mi-au zornăit mințile de durere și de sunet.
Trupul meu tot deveni o cheie de fier,
Cheile Sohodolului sunt ca o poezie adâncă în trupul muntelui, săpată prin răbdarea apelor, ce poartă cu ele taina veșniciei. Natura și-a sculptat propria catedrală, cu pereți de piatră ce se înalță ca niște coloane divine, iar râul, asemenea unui fir de argint, străbate locul ca un suflet ce nu-și găsește odihna.