Există momente în care această călătorie a vieții prin noi… de multe ori viața trece prin noi și asta mă duce la gândul că ajunge să fie de multe ori imperceptibilă, iar tentația apare sub forma unei invitații evidente la abandonarea valorilor, prezentându-se mai degrabă ca o adaptare, un compromis temporar sau o justificare care pare extrem de rezonabilă… „viața trebuie trăită”...
Există un moment, al transformării, să-i spunem un prag subtil, în viață, dincolo de care virtuțile se distanțează să mai fie doar o nuanță personală și începe să capete o greutate ce depășește propria ființă, iar acest prag apare în momentul întâlnirii cu puterea…
În această paradigmă, statul, societatea, mediul în care trăim sunt oglinzi ale modului în care ne exprimăm în lume.
Fiecare atitudine a fiecăruia dintre noi se transformă într-o influență... apoi fiecare alegere devine un act de guvernare interioară...