Am observat la mai mulți oameni cunoscuți... o formă de tristețe care apare în momentul în care căutarea sinceră întâlnește o realitate mult distorsionată.
Fiecare dintre noi am pornit pe acest drum al spiritualității deschise către sens, către claritate, către transformare, iar în locul unei întâlniri autentice descoperim uneori un spațiu în care limbajul ajunge să fie mai important decât...
Există momente în care această călătorie a vieții prin noi… de multe ori viața trece prin noi și asta mă duce la gândul că ajunge să fie de multe ori imperceptibilă, iar tentația apare sub forma unei invitații evidente la abandonarea valorilor, prezentându-se mai degrabă ca o adaptare, un compromis temporar sau o justificare care pare extrem de rezonabilă… „viața trebuie trăită”...
Zilele trecute la un ceai vorbeam cu un prieten despre „gândirea în afara cutiei” și am ajuns la... faptul că atunci când ieșim dintr-o cutie ajungem într-o altă cutie dar mai mare... sau mai mică și tot așa...
Interpretări artistice la vremuri... cu actori în scenă...
Expoziția „PALEOLOG – BRÂNCUȘI – UN ALFABETAR NECESAR”, găzduită de Centrul „Constantin Brâncuși” din Craiova, se dezvăluie dincolo de un demers documentar, mai mult ca o formă de recuperare a memoriei culturale. Fotografii și documente din colecția Muzeului de Artă din Craiova recompun o parte a relației dintre V. G. Paleolog și opera lui Constantin Brâncuși.
În roua unei dimineți fără-nceput
se deschide o bibliotecă fără margini,
rafturi din lumină caldă și umbre line
respirând culori pastel, tăcute-n astral.
se deschide o bibliotecă fără margini,
rafturi din lumină caldă și umbre line
respirând culori pastel, tăcute-n astral.
Priveliștea interioară suferă uneori o metamorfoză secvențială, în diferite perioade ale vieții, unde acea esență a sufletului pur, este pusă la încercare mai mult decât oricând, iar acest test se deghizează de multe ori sub diverse forme, uneori diferite de cele ale unui conflict clar...
Imaginează-ți un loc fără margini unde absența este o prezență tăcută, iar liniștea pulsează discret ca un început care se regenerează continuu, din care realitatea se ridică asemenea unei respirații. Filmul... ce se derulează în fața ta, capătă formă și apoi se retrage, ca un dans, într-o...
Există un moment, al transformării, să-i spunem un prag subtil, în viață, dincolo de care virtuțile se distanțează să mai fie doar o nuanță personală și începe să capete o greutate ce depășește propria ființă, iar acest prag apare în momentul întâlnirii cu puterea…
Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur,
Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur;
Pe-al lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc,
Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,
Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur;
Pe-al lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc,
Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,
Pun mâna pe telefon și îl sun pe prietenul meu Gabi. Îmi răspunde în stilul lui direct, familiar... “ce faci, M....?”. Trei fraze mai târziu, invitația să merg la ei acasă în...
Onoarea se poate contura de-a lungul vieții printr-un proces lent și de multe ori invizibil, care începe cu mult înainte ca omul să o poată numi sau conceptualiza, fiind modelată de obicei prin experiențe, văzută în relații, poate auzită prin exemplele întâlnite însă prezentă constant prin...
Se simte necesitatea unei treceri de la o conștiință dependentă la conștiința integrată în propia devenire.
Prin stabilitatea din centrul inimii, ființa se așază-ntr-un flux interior integrat în coerența câmpului, din care direcția se revelează-n curgerea acțiunii…
Atitudinea se vede înainte de a fi explicată, trădând cu o sinceritate imposibil de mascat felul în care omul se raportează la sine și la lume. Acest gest concentrează valorile interiorizate și...
Dincolo de nume, titlu sau alte interpretări există o frecvență care... eliberează. Inspiră profund... respiră profund...
Am ajuns, pe nevăzute și neprevăzute, pe tărâmul tradiției… al templelor. O călătorie de mult dorită sau mai bine zis o revedere, o retrăire....
Bate, și eu știu că bate și vreau eu să bată.
Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
Onoarea transcende epocile și culturile, rămânând una dintre cele mai profund încărcate valori morale ale existenței noastre. Onoarea se identifică cu un etalon interior care a călăuzit comportamente, a definit societăți și a conturat destine.
Cât de sinceri suntem cu noi înșine?
Cum ne privim în oglindă și cât de aproape de adevărul interior avem curajul să ne apropiem?
Am luat cu greu, decizia de a scrie aceste rânduri, datorită repetivității acestui subiect, însă...
Cum ne privim în oglindă și cât de aproape de adevărul interior avem curajul să ne apropiem?
Am luat cu greu, decizia de a scrie aceste rânduri, datorită repetivității acestui subiect, însă...
Abul se pornește într-o cascadă de liniște pe care doar el, albul știe să o descrie. Bine, dacă vrei sau poate... te oprești, poți să i te alături. Cine știe?
…evoluția umană se exprimă uneori prin creșterea capacității de integrare între dimensiunile existenței, astfel încât realitatea exterioară poate fi privită ca expresie a unei...
Ești o primăvară a vieții umane, armonia poeziei și bucuria clipelor de grație divină.
Într-o seară cetate, ruptă din amorțire,
ascultam cu grijă o privire generoasă.
Se așezase la masa cumpătării,
constelația secretelor, vorbea-n pilde.
ascultam cu grijă o privire generoasă.
Se așezase la masa cumpătării,
constelația secretelor, vorbea-n pilde.
”Înţelepciunea nu există în stare pură. Fiecare trebuie să fie propriul său bijutier. Vrăjitorul care scoate dintr-un cărbune mort, stins, o piatră preţioasă, e un înţelept...
Povestea de astăzi este despre…
Despre cotidian și detalii care se întâmplă cu intenția noastră sau doar există fără să știm sau să acționăm într-o anumită direcție.
În taina dintre cer și pământ
s-a aprins o lumânare.
Ochiul a tresărit în lumina ei
și a înțeles că viața este-nlănțuire,
iar înlănțuirea este respirația...
s-a aprins o lumânare.
Ochiul a tresărit în lumina ei
și a înțeles că viața este-nlănțuire,
iar înlănțuirea este respirația...
Visul unei nopți de iarnă...
Sfeșnicul de seară,
măreț străjer, în văpaia
lumânărilor însuflețite,
asculta vorbele…
măreț străjer, în văpaia
lumânărilor însuflețite,
asculta vorbele…
Mai mult fără de voie,
dar, cu speranță de nevoie.
Popas la un stejar, neînclinat,
aștept un sfat, apăsător,
disciplinat.
dar, cu speranță de nevoie.
Popas la un stejar, neînclinat,
aștept un sfat, apăsător,
disciplinat.
Se-mprăștiau sunetele
ca nuanțe aparente,
dintr-un șirag...
destinul năzuinței.
ca nuanțe aparente,
dintr-un șirag...
destinul năzuinței.
Structuri organice organizate într-o percepție a perspectivei narative cunoscute se observă prin intermediul unor secvențe repetitive accentuate în acceptarea informațiilor ce au creat modele de cunoaștere și interpretare...