Structuri organice organizate într-o percepție a perspectivei narative cunoscute se observă prin intermediul unor secvențe repetitive accentuate în acceptarea informațiilor ce au creat modele de cunoaștere și interpretare înțeleasă a realității.
La următorul nivel se remarcă atât o destructurare constructiv conștientă categorică prin intermediul necunoscutului ca element esențial, într-o spirală ce depășește înțelesul clasic spre o repoziționare intrinsecă neatinsă cât și o altă formă de prezență ce transcende.
