Blog

Pe un tărâm al percepției neimaginate,

ascult mirosul ce-mi descrețește orizontul.

Apoi, sub umbrele desculțe,

în pași de noapte,

se naște un fel de cântec colorat,

înflorind încovoieri,

pline de roua-ngăduinței.

Dacă-mi ascult pașii prin amprente,

lumina reflecției străbate un contur,

între mister de noapte-n lună plină,

și straniu de sfere albe pe-ntuneric.

Mă-ntreb…

Dincolo de culori disonante…

Există structuri răstălmăcite-ntre pași?

Pași – Mihai Mehedințu