Pe un tărâm al percepției neimaginate,
ascult mirosul ce-mi descrețește orizontul.
Apoi, sub umbrele desculțe,
în pași de noapte,
În noaptea în care luna s-a retras în vis,
Când cerul și-a ținut respirația,
Am pășit desculț în grădina de stele,
Cu inima deschisă, ofrandă a intenției.
Când cerul și-a ținut respirația,
Am pășit desculț în grădina de stele,
Cu inima deschisă, ofrandă a intenției.
Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.