ubicuitate, transcendență și percepția conștiinței
Varianta pe scurt
Unde ești? Pe lângă clasicul cine sunt sau ce sunt se întâmplă să coboare o nuanță de spațialitate de ubicuitate nonconformistă sau altfel zis fără să fie constrânsă de o anumită dimensiune. Atunci când se produce o stare emoțională avansată unde conștiința este conștientă de fenomenele psihice ale omului transcendent am putea spune că spațiul este contorsionat până în momentul în care prezența esențială a omului se manifestă în interiorul unei dimensiuni atemporală atenuată.
Pe de altă parte, îmi aduc aminte de această stare de conștiință ce atinge un nivel vibrant înalt în ceea ce se numește marea piramidă.
Aici este cunoscut faptul că există o experiență… altfel, în care școli ale misterelor se fac prezente într-o realitate manifestată prin conștiința umană evoluată. Mai mult… prin ochiul lui Horus se transmite o imagine a glandei pineale ce are o legătură directă cu transcenderea către stări de conștiință modificată.
De aici, până la o anumită percepție alterată, de o temporalitate alternantă, cu prezența observatorului se deschide un portal în care forma dispare iar dimensiunile sunt diferite doar în contextul integrat- manifestat.
Fără să avem o definiție clară pentru această stare în care spațiul și timpul se exclud prin nonsens la nivel interdimensional apare observatorul.
Observatorul final ce se reprezintă în fiecare dintre noi schimbă “procesul – timp” printr-o serie de acțiuni de nivel asumat. Pe măsură ce se experimentează o anumită frecvență, caracteristicile jocului devin accesibile fiecărui om în mod conștient continuu. În fiecare celulă se află multivers iar tu unde ești? Pretutindeni.
Viziunea pe larg
În prima parte varianta pe scurt am propus o viziune altfel asupra percepției de ubicuitate a conștiinței umane, explorând tangențial teme de transcendență, interdimensionalitate și ubicuitate. Consider că este necesară o anumită extensie și o exprimare pe larg.
Introspecția asupra ubicuității a venit ca o necesitate internă de a reconfigura înțelegerea despre realitate, timp, spațiu și inclusiv propria noastră prezență în univers.
Întrebarea inițială, întrebare ce a răsărit chiar aici în grădina imaginației – „Unde ești?” – iese din sfera întrebărilor clasice despre identitate, cum ar fi „cine sunt?” sau „ce sunt?”, introducând o dimensiune suplimentară, aceea a ubicuității… Dincolo de definițiile clasice ale sinelui, există o prezență a ființei care transcende spațiul și timpul. Prin această ubicuitate nonconformistă am exemplificat o formă de existență care nu se supune limitărilor fizice ale dimensiunilor ce le experimentăm în mod cotidian. Conștiința superioară se manifestă ca forță interdimensională și atemporală.
În filosofiile și tradițiile spirituale, conștiința este adesea percepută ca fiind independentă de realitatea materială și de legile fizicii. Această idee a unui spațiu „contorsionat” în stările avansate de conștiință, se trăiește atunci când ființa umană atinge o stare de vibrație superioară și bineînțeles percepția asupra realității se modifică. Conștiința umană se manifestă într-o dimensiune „atemporală atenuată”, unde legile obișnuite ale fizicii nu mai sunt relevante, iar esența umană devine o prezență ce se revelează dincolo de spațiul tridimensional.
Urmează apoi o conexiune dintre stările superioare de conștiință și vechile mistere, unde am simțit necesitatea unei exprimări printr-o legătura între conștiința evoluată și tradițiile ezoterice. Aici, am readus în prezent o experiență personală în „marea piramidă”, un simbol puternic al misterelor antice și al cunoașterii… Piramidele, în special cea din Giza, au fost adesea considerate nu doar structuri fizice, ci și instrumente spirituale care facilitează transcendența. În această viziune, se știe că există o cunoaștere accesibilă inițiaților, oamenilor capabili să acceseze stări de conștiință superioară.
Am făcut o referire la „școlile misterelor” deoarece, prin propiile experiențe pot afirma că există o realitate care, deși mai puțin cunoscută percepției comune, devine accesibilă prin intermediul evoluției conștiinței umane. Aceste școli ale misterelor (ele există și astăzi) ar putea fi privite ca metafore pentru procesele interioare de iluminare, unde ființa umană începe să vadă și să înțeleagă realități mai profunde ale existenței, ascunse de lumea materială. Ridicând cortina unei alte dimensiuni… ochiul lui Horus, simbol al clarviziunii și al trezirii spirituale, devine o cheie de acces către aceste stări de conștiință transformatoare.
Un alt concept pe care l-am folosit este acela al „observatorului”. În tradițiile mistice și spirituale, observatorul este adesea descris ca fiind sinele interior, martorul conștient al realității. Aici, observatorul joacă un rol foarte important în înțelegerea realității, conturând un proces de conștientizare în care timpul și spațiul devin irelevante. În stările avansate de conștiință, formele obișnuite se dizolvă, iar dimensiunile convenționale ale existenței devin doar manifestări temporare ale unei realități mai largi.
Observatorul, prin prezența sa conștientă, devine un creator al realității, o acțiune a schimbării. Conștiința, care observă și înțelege realitatea, are puterea de a influența acea realitate. Prin urmare, pe măsură ce omul devine mai conștient de sine și de forțele subtile ale universului, el poate influența „procesul-timp”, creând realități noi, schimbând dimensiuni și forme.
În final am introdus ideea multiversului și a ubicuității umane. Fiecare celulă umană, se cunoaște… conține potențialul pentru un multivers – un concept ce susține că ființa umană este, în sine, un microcosmos al universului întreg. În multe tradiții filozofice și spirituale, această idee este comună: ființa umană este un reflex al întregii creații, iar interiorul nostru reflectă infinitul exterior.
Și uite așa încet, în liniște, în grădina imaginației… prin această imagine, locul în care mă aflu devine irelevant, deoarece ființa este prezentă „pretutindeni”. Aceasta este o reflecție a naturii universale și nelimitate a conștiinței, care nu este legată de un punct fix în spațiu și timp. Ea există simultan în multiple dimensiuni, într-o stare de ubicuitate constantă.
Este o invitație să regândim, să schimbăm perspectiva sau modul în care percepem realitatea, timpul și spațiul, să fim deschiși către o viziune altfel, o imagine în care conștiința transcende limitele convenționale. Fiecare dintre noi simțim că nu suntem doar un observator pasiv al universului, ci un creator activ al propriei realități, capabil să acceseze dimensiuni superioare și să experimenteze stări de conștiință modificate.
Prin intermediul simbolurilor și al cunoașterii mistice, vreau să confirm că există o cale către o înțelegere profundă a ființei umane, a fenomenelor naturale… a universului întreg ce se regăsește pretutindeni, transcendent și conectat cu toate dimensiunile realității.
