Atmosfera era plină de calm,
Florile își pregăteau petalele,
Firele de iarbă se aplecau domol,
Copacii zâmbeau a bucurie,
Păsările continuau o simfonie,
Îngăduința, în răbdarea apei.
Într-o altă poveste, din aceeași realitate,
Oamenii se grăbeau pe ei înșiși,
Copiii simțeau… ce urma să vină,
O întâlnire dintr-un basm,
Ca un foșnet de speranță,
O fermecătoare rostogolire de sfere.
Se întămplau toate deodată,
Țesute-ntr-o pânză imensă,
Se-ntindeau pe un așternut…
Al mărturisiri de sine,
Picăturile de apă sfântă,
Într-un botez negrăit, ploaia.
Negrăit – Mihai Mehedințu
