Există o forță tăcută care crește sub ochii lumii, dar pe care mulți refuză să o vadă.
Se poate spune… o trezire profundă, uneori subtilă și aproape cu siguranță ireversibilă. Această componentă evoluție – deșteptare este independentă de o anumită religie, sau un lider.
Așa cum se știe deja nici măcar nu aprține unei doctrine… senzația – percepția este de apartenență directă a ființei umane, chemate în sfârșit să-și amintească cine este.
Această trezire poartă multe nume la aceast moment… ascensiune, conștiință extinsă, New Age, renaștere spirituală, libertate interioară. Opinia personală și țin să menționez asta… că e doar o opinie personală,… există o esența printr- o eliberare a gândirii din închisoarea fricii, o reconectare la sursa interioară a adevărului.
Observ cu părere de rău că această libertate încă nu este primită cu brațele deschise fiind întâmpinată cu suspiciune, ironie și atacuri. De ce oare…?
Pentru că într-o lume construită pe control, libertatea autentică sperie?
Cei care critică ceea ce nu înțeleg o fac dintr-o frică nedeclarată bineînteles… vorbim despre frica de pierdere a autorității, pierderea dogmelor, pierderea etichetelor… și se pot enumera multe alte motive.
Dar mai ales, frica de a nu mai putea dicta altora ce să creadă.
Știm foarte bine că atunci când omul începe să gândească cu propria inimă și să simtă cu propriul suflet, nu mai poate fi manipulat cu ușurință.
Suntem într-un fenomen natural al trezirii umane ce poate să fie o invitație la introspecție și mai ales o invitație la renunțarea măștilor… vezi articolul despre măștile din templu
Fiecare dintre noi este invitat la explorarea sinelui dincolo de ceea ce ți s-a spus că ești.
Și totuși, mulți dintre cei care denunță această mișcare o fac fără să fi pășit o clipă în spațiul interior al sincerității profunde, fără să fi ascultat în tăcere sau să fi simțit prezența prezentului…
Prezența prezentului… aici e cheia?
Trezirea acasta nu poate fi analizată doar cu mintea, pentru că se revelează prin inimă.
De aceea, cei care trăiesc exclusiv în rațiune se tem de ea. Pentru că nu o pot controla, defini sau reduce la formule.
Se teme cineva de gândirea liberă?
Da, pentru că o conștiință liberă nu mai acceptă condiționarea sau nu mai cere voie să existe… ba chiar mai mult… nu mai caută aprobarea exteriorului.
Se teme cineva de introspecție?
Da pentru că acolo, în întunericul și lumina propriei ființe, omul întâlnește tot ce a evitat. Întâlnește golul, rușinea, vina, dar și scânteia divină pe care o are înăuntru.
Trezirea nu este un trend fiind deja o necesitate planetară. Într-un moment în care vechile sisteme se prăbușesc, ești martor activ… la repetiție sau transformare.
Și atunci, între atac și ascultare, între frică și libertate, apar alte întrebări…
Poți să lași alt suflet să caute, fără să-l condamni?
Poți să-ți lași propriile convingeri să fie chestionate, fără să simți că te pierzi?
Poți să accepți că o lume nouă se naște, chiar dacă tu ești încă atașat de ruinele celei vechi?
Trezirea nu cere permisiune… doar este, iar umanitatea a început să respire altfel… fiecare conștient în libertate.