Mă plimb în cer și pe pământ
Nu știu să regăsesc al tău mormânt,
Miroase roua cristalină schimbătoare,
Ai fost destin, un sunet plin, atingeri creatoare,
Adorm printre lumini între spirale,
Te caut până seara printre pietre muzicale.
Răsare o lumină vie, protectoare,
Ce trece diafan pe puntea albă viitoare.
Dacă te strig cu vocea sufletului,
Tresar ca un ecou al orizontului.
La poartă se aud în șoapte pași de mântuire,
Simt că e visul devenit înfăptuire.
Necunoscut – Mihai Mehedințu, Taina Triunghiului Tăcut, 2024
