Freamătul sufletului

În apa vieții, liniștea se naște,
Adânc în taina valurilor ce renaște,
Un suflet, picătură vie,
Călătorind spre un izvor de bucurie.
Boltă albastră, taină a ființei,
Se arcuiește prin tărâmul chibzuinței.
Nori ce dansează, murmurând,
Ecouri dintr-un univers vibrând.
O galaxie, un cuvânt de nerostit,
Chemarea, sensul cel desăvârșit.
Nașterea pe pământ, mister?
Un pas prin vălul dintre cer și efemer.
Fir de lumină curge prin abis,
Un infinit etern legat în scris.
Oameni, purtători de conștiință-n stâncă,
Din ape se înalță-n ceruri să pătrundă,
Cu inimi pline, strălucirea cea creștină,
Trăind iubirea-n pacea lor deplină.
Prin suflet,omul iar tresare…
Un dans etern, chemare-naltă ca o alinare.
În viața sacră și profundă,
Ne regăsim lumina ce abundă,
Om pe pământ, un călător,
Sălășluiește-n infinitul unui Creator.


© 2024 Mihai Mehedintu. Toate drepturile rezervate. Powered by Ayan Design