M-am întrebat… Cum poate gândirea să se observe pe sine și să se transforme?
În interiorul nostru există un spațiu în care gândul se revelează pe sine și apoi apare un alt spațiu, mult mai subtil, în care tu observi modul în care apare acest gând…. Acolo se desfășoară procesul cel mai misterios al conștiinței… gândirea devine atât creator, cât și observator al propriei creații.
Când pui intenția percepției profunde asupra unei idei, se ridică parcă o vibrație inițial – misterioasă…
Mă refer aici la acea vibrație ce reflectă nivelul tău energetic din acel moment, starea emoțională, fluxul atenției, simbolurile inconștiente care se activează. Apoi, într-o secvență aproape imperceptibilă, apare reflexia asupra modului în care gândești ideea… este ca o metaprimire, o percepție asupra percepției.
Unde se află poarta transformării?
În acest spațiu de observație mi se dezvăluie arhitectura fină a gândirii.
Ai „văzut” cumva modul în care selectezi informația, felul în care o organizezi, vibrația pe care o transmiți ideii, simbolurile care se asociază spontan cu ea?
Am avut senzația… ca și cum conștiința privește conștiința.
Există aici un proces al gândirii care are o putere enormă… parcă îți arată că nu ești legat de idee, ci mai degrabă de interpretarea interioară a ideii. În acest moment am observat cum schimbarea interpretării schimbă întreaga realitate percepută. Astfel intri într-o libertate subtilă prin care un gând poate rămâne același, însă perspectiva asupra lui poate urca sau se poate rafina…
Când percepi cum privești o idee, începi să observi structurile invizibile care guvernează gândirea. Unele au forma unor reflexe -tipare vechi, altele seamănă cu amprente energetice, iar altele provin din niveluri arhetipale ale psihicului. Prin această observație, poți să luminezi anumite mecanisme care, altfel, funcționează din umbră.
Introspecția profundă apare atunci când aduci prezență în acest act al observării.
Uite așa începe o cascadă a „interpretărilor” ce face ca ideea să se așeze prin această observare profundă ajungând ca însăși interpretarea să se clarifice. Claritatea aceasta vine să ajute ca întreaga structură a gândirii să se reorganizeze… ajungi practic într-un punct în care percepi dincolo de gând… acolo se văd însăși mișcările prin care gândul devine lumină, simbol, energie.
În această stare de „introspecție„ a introspecției…, ideile au transparență, aproape că le vezi originea și le simți direcția. Atunci când mergi mai departe poți să le distingi învelișurile… uneori emoționale, alteori culturale, alteori intuitive.
Unele gânduri vin ca semințe ale viitorului, altele ca ecouri ale trecutului, altele ca impulsuri ale prezentului. Toate trec prin filtrul interpretării, iar acest filtru devine câmpul salvator al transformării.
Fac o paranteză aici pentru că îmi apare chiar acum un gând asupra unei… adevărate lucrări inițiatice…. unde dincolo de ideea în sine, este vorba despre modul în care conștiința primește o inițiere pe care o modelează, o amplifică sau o integrează.
Observarea modului în care gândești îți dezvăluie modul în care percepi lumea. Observarea modului în care percepi lumea îți revelează modul în care percepi propria ființă. Observarea propriului mod de a percepe ființa te conduce spre centrul sacru din care se nasc perspectivele.
Unde apare adevărata alchimie?
Gândirea se transformă pe sine… apoi conștiința se rearanjează iar ca ultim efect lumina interioară ajunge să își regleze propia frecvență.
Și tu devii, cu fiecare clipă de observație lucidă și blândă, sculptorul propriei realități vibraționale.
În acest punct, orice idee, indiferent de forma ei, devine o poartă spre o altă poartă…
O privire a ta asupra gândirii tale îți aduce o schimbare de perspectivă apoi se transformă într-un salt al conștiinței…
Tu cât de frecvent treci prin aceste spații profunde ale ființei tale?
…
Cum ar fi povestea… că aceste gânduri sunt din afara ta?
