Există forme care dincolo de lumea vizibilă, își au rădăcina în însăși structura existenței.
Sunt forme care nu au fost desenate de om, doar revelate conștiinței. Le găsim în cristale, în cochilii, în galaxiile spiralate și în cele mai intime fibre ale ființei noastre.
Geometria sacră se recunoaște prin conștiința primordială.
Am simțit într-o noapte că întreaga mea ființă se aliniază cu o geometrie care pentru ochii mei era practic imposibil să o pot desena.
Sufletul meu recunoaște o trăire directă, o pulsație care m-a cuprins în întregime.
Totul devenise formă și lumină într-un dans tainic al structurilor sacre… mi-am amintit.
Întotdeauna m-a atras floarea vieții. Poate pentru că în simplitatea sa perfectă ascunde o infinitate de lumi, poate că una dintre aceste lumi a fost prvind acest simbol în Templu lui Osiris… în urmă ci câțiva ani.
Într-un alt moment când am privit simbolul cu ochii închiși, în meditație, l-am simțit expandându-se din pieptul meu ca o rețea radiantă. O geometrie imensă, aflată într-o continuă expansiune, cu punctul de origine în inimă.
Floarea Vieții este o amintire prezentă în câmpul nostru subtil, fără să fie înțeleasă, doar trăită. Privind-o, mi-am simțit structura energetică realiniindu-se prin cheia care deschide porțile dintre lumi… poate, suflarea vizibilă…
