Ce este non-dualitatea?
Non-dualitatea este realitatea de dincolo de aparența separării. Este recunoașterea faptului că tot ceea ce există este o singură conștiință, o unică prezență manifestându-se sub forme infinite.
În non-dualitate este imposibil să găsești „eu” și „tu”, „bine” și „rău”, „interior” și „exterior” pentru că toate acestea sunt doar convenții mentale.
Dacă totul este unul, de ce experimentăm dualitatea?
Dualitatea este doar un joc al percepției. Așa cum lumina albă pare să se descompună în culori printr-o prismă, conștiința unică se percepe pe sine în aspecte aparent separate.
Această iluzie este necesară pentru experiența în sine a unei forme a materializării.
Această separare înseamnă că… nu este reală?
Este reală doar în măsura în care un vis este real în timpul somnului.
Tot ce experimentăm în lumea fizic – fenomenală este o proiecție a minții, iar mintea creează separarea pentru a putea interacționa cu ea însăși.
Este important să simți faptul că… dincolo de proiecție, conștiința a fost întotdeauna Una.
Dacă non-dualitatea este adevărul, cum putem trăi această realitate în viața de zi cu zi?
Aici răspunsul se complică… pentru că este nevoie să folosim o recunoaștere directă, care transcende o înțelegere intelectuală, este o realizare intuitiv – instantanee ( superpoziție cuantică prin conștiință) asupra faptului că identitatea ta este diferită de gândurile tale este dincolo de corpul tău.
Atunci când ajungi să observi observatorul observatorului tău pur și simplu… simți – ști, că toate acestea sunt frecvențe trecătoare, ajungi devii martorul – observator al conștiinței pure.
Atunci ce suntem noi cu adevărat?
Suntem vibrație – energie în care totul apare și dispare.
Suntem conștiința din care este permis să izvorască toate formele ( să manifeste superpoziții cuantice), dar care rămâne neatinsă de forme, se păstrează conștiința primordială.
Oare ce se întâmplă cu ego-ul în această realizare non-duală?
Ego-ul este doar un gând, o poveste pe care mintea o spune despre sine.
Când observatorul din noi devine la rândul lui conștient prin conștiință își vede natura reală, ego-ul depășind percepția ca fiind „eu”, apare ca o simplă construcție temporară. Practic ego-ul rămâne într-o poziție de construcție iluzorie… fără să fie distrus.
Și cum ne schimbă viața această realizare – conștientizare non-duală?
În momentul în care faci acest pas de a te mai identifica cu separarea, automat frica dispare. Atașamentele, dorințele și suferința își pierd puterea, pentru că realizezi imediat iluzia constantă, că tu ai fost un „eu” separat care trebuie să lupte pentru supraviețuire.
Acum trăiești ca prezență pură, fără nimic de câștigat sau de pierdut. (dincolo de concepte mentale)
Atunci care este scopul existenței în această lume?
Existența însăși este o expresie spontană a conștiinței.
Odată ce te trezești la această realitate, viața devine un dans, o bucurie a luminii în lumină.
