Adagio din Concertul pentru clarinet în La major, semnat de Wolfgang Amadeus Mozart deschide o poartă profundă…
Clarinetul curge printr-o respirație conștientă, ca o întrebare nerostită, care plutește într-un spațiu suspendat…
În această armonie se simte o pace rară, una care înalță fără grabă și așază sufletul într-o stare de prezență.
Cu câtă ușurință muzica ne oferă un loc sigur pentru contemplare. Gândurile încetinesc, emoțiile se transformă într-o realitate de sine stătătoare, calmă.
Simt că am ajuns… gata, nimic nu este de demonstrat sau de explicat.
Doar ființarea contează… deplină.
Adagio-ul se aseamănă unei alte forme de rugăciune fără cuvinte, o reflecție asupra efemerului, dar și asupra unei ordini tainice care susține tot ceea ce este.
Te invit să asculți cu inima…
Poate vei descoperi în această muzică un ecou al propriei tale liniști… unde frumusețea esențială apare atunci când tăcerea interioară îți permite să asculți viața și acolo să auzi acea … întrebare nerostită.