Așa cum am scris de mai multe ori, în diferite postări voi continua să ating anumite valori și virtuți pe care e bine să le integrăm de-a lungul vieții și consider că sunt esențiale într-o dimensiune a evoluției umane.
Astăzi este despre…
Respect
Respectul începe în interior, ca o recunoaștere tăcută a propriei valori, și se extinde firesc către ceilalți și către natură, ca expresie a unei conștiințe… unde înțelepciunea vorbește despre viața ce se trăiește prin echilibru, măsură și mai ales prezență.
În relația cu sine, respectul se vede prin grijă, prin propria disciplină și bineînțeles adevărul interior.
Am o întrebare…
Când tu îți spui ție, că vei respecta un anumit plan sau o activitate… ce crezi că se întâmplă în această dimensiune în exteriorul tău?
Oare ceea ce spui și faci este apoi o reflecție în afara ta?
Respectul în relația cu ceilalți, se transformă uneori în ascultare activă, iar alteori prin demnitate și deschidere. Aici vreau să fac o precizare importantă privind opiniile și formele de gândire ale fiecăruia… așa cum, personal consider că nimeni nu deține adevărul și fiecare dintre noi are o condiție(sau mai multe) din perspectiva vieții pe care a trăit-o până în acest moment este de bun simț și bineînțeles ține de respect să fim echilibrați privind alte opinii, rămânând totuși într-un spirit critic constructiv.
Mai există o formă de respect esențială… aceea față de natură, ce capătă forma unei alinieri profunde cu ritmul vieții… un flow în care ești invitat să simți… trăirea.
…din interior
