Era o vreme în care opiniile cântăreau ca pietrele de râu... netezite de curgerea frumosului purtând în ele urmele gândului așezat, ale trăirii aproape verificate și ale dialogului onest.
În acele vremuri, chiar și o simplă părere rostită la marginea drumului cerea să fie trecută prin sita unui bun simț firesc.
Câteodată mă întreb pe tăcute,
Ca și cum întrebarea s-ar fi întrebat pe sine,
Înainte ca eu să fi știut că,
Vreau s-o rostesc.
Ca și cum întrebarea s-ar fi întrebat pe sine,
Înainte ca eu să fi știut că,
Vreau s-o rostesc.