„Într-un oraș de piatră, unde toate ceasurile ticăiau la unison și nimeni nu punea la îndoială nimic, trăia un ceasornicar bătrân... i se zicea pe nume Atimp.
Atimp nu era ca ceilalți. Întotdeauna întreba: „De ce?”, chiar și atunci când
Trăim într-o lume care se transformă cu fiecare răsuflare iar abilitatea de a-ți schimba opinia este o formă de inteligență. Societatea ne cere să ne mișcăm odată cu ea, iar adevărata adaptare se naște din...
Era o vreme în care opiniile cântăreau ca pietrele de râu... netezite de curgerea frumosului purtând în ele urmele gândului așezat, ale trăirii aproape verificate și ale dialogului onest.
În acele vremuri, chiar și o simplă părere rostită la marginea drumului cerea să fie trecută prin sita unui bun simț firesc.
În acele vremuri, chiar și o simplă părere rostită la marginea drumului cerea să fie trecută prin sita unui bun simț firesc.