Există în lume izvoare care curg fără să ceară nimic în schimb. Picături de viață, care alină setea trecătorului obosit, care împrospătează pământul și hrănesc florile, fără să întrebe cine vine să le bea apa sau dacă va oferi ceva înapoi.
Așa este iubirea necondiționată… ? …ca un izvor tăcut, dăruind mereu, hrănind suflete, netezind asperitățile drumului vieții?
A fi în serviciul celorlalți dintr-un loc curat, lipsit de orice așteptare, înseamnă a deveni asemenea brizei care mângâie frunza, asemenea soarelui care încălzește fără să întrebe cine merită lumina lui. Iubirea necondiționată vine fără contabilizare, fără judecată,fără să măsoare… ea doar este, doar curge, doar atinge.
În miezul ființei noastre sălășluiește o sămânță de stea, purtătoare de lumină, chemată să strălucească în întunericul fricilor și al neîncrederii. Când această lumină se aprinde, ea se revarsă asupra celorlalți asemenea unei torțe ce aprinde alte torțe, fără ca flacăra ei să slăbească. Dimpotrivă, dăruind, se face mai puternică, mai vie.
A fi în serviciul celorlalți din iubire înseamnă să asculți fără grabă, să oferi un zâmbet care alină, să întinzi o mână care sprijină, chiar și atunci când nimeni nu cere asta. Înseamnă să fii asemenea copacului care, deși nu se poate deplasa, își lasă ramurile să se plece sub greutatea roadelor sale, hrănind și adăpostind… în tăcere, în blândețe, în smerenie.
Această dăruire dezinteresată îl hrănește pe cel care dăruiește la fel de mult precum pe cel care primește. Așa cum izvorul, curgând, își păstrează curățenia, așa și sufletul care iubește necondiționat își găsește puritatea și pacea
Să fii în serviciul celorlalți cu calm și blândețe înseamnă să lași timpul să se dilate, să înțelegi că fiecare ființă poartă o poveste nevăzută, iar uneori simpla ta prezență, asemenea unei păsări care cântă fără să știe dacă va fi ascultată, poate aduce vindecare.
Aceasta este iubirea necondiționată este forța tăcută, dar de neclintit, asemenea rădăcinilor care susțin copacul chiar și în furtună… este arta de a fi prezent, fără a aștepta, de a dărui fără a cere, de a sluji fără a obosi.
Oare, adevărata bucurie se naște atunci când devenim forma prin care viața însăși poate curge, pură, neîngrădită?
