Plenitudinea momentului prezent se desfășoară în fiecare parte din ființa noastră , în fiecare sunet, cu fiecare privire, atunci când conștiința este cea care ne conduce prin această călătorie… unde am venit să dăruim, să fim împreună, să simțim bucuria întrupării, să învățăm ce înseamnă creația…
Pe drumul nostru înapoi spre casă avem disponibile milioane de soluții pentru fiecare dintre momentele ce apar în viața noastră. Comprehensiunea se manifestă în integralitatea ei prin împletirea gândurilor cu emoțiile noastre și mai ales atunci când se trezește o viziune înaltă asupra scopului nostru comun al umanității.
În fiecare alegere pe care o facem există decența, discernământul uman care pune accent pe valorile noastre spirituale și umane ce ne ajută să simțim pietatea prin diversitate, așa cum a fost creată.
Clipele transcend dintr-o realitate în alta, unde diferența sau altfel spus calitatea percepției fiecăruia este marcată de nivelul conștiinței accesată.
O punte între realitatea ce a rămas în urmă și orizontul ce ne așteaptă se umple cu incertitudinea unei cunoașteri.
Există o legătură disonantă în ceea ce privește relația dintre procesul intelectual și substanța experimentală a trăirilor umane. Aș spune chiar o separație la nivelul întregii manifestări ce se produce parcurgând stările succesive ale schimbărilor de comportament în mediul transformator subiectiv.
Prin intermediul cunoștințelor acumulate în formă de teorie și concepte realitatea înconjurătoare se menține în permanență sub influența analizei psihologice a minții iar prin intermediul unor procese transcedentale de fapt există o așteptare a manifestării evolutive descărcând o serie de stări experimentale… este adevărat fără a putea fi definite la acest moment printr-o lipsă chiar a definiției descriptive… până acum, la nivelul conștiinței apropiate.
Într-o altă zonă, de unde se poate privi experiența trecerii din lumea materială în cea spirituală există capcana rămânerii în stadiul minții analitice fără să existe curajul de a depăși stadiul empiric al existenței repetitive a trecutului către lumea spirituală a divinității.
Atunci când dispare căutarea în cel mai profund moment intern de contemplație se produce saltul cuantic ce dezvăluie inexistența haosului și chiar iluzia evoluției prin intermediul prezenței sferei divine eterne.
Lumina apare printr-o disipare a treptelor, fără utilizarea proceselor mentale sau psihice trecând printr-o etapă intermediară a inimii iar atunci când se atinge pacea profundă apare o muzică misterioasă ce străbate inclusiv acel univers al tainelor supreme.
Comprehensiunea… așa cum avem capacitatea de a o elibera se disipă și ea la un anumit nivel, unde se depășește atât mintea cât și inima… tăcerea totală ajunge să transforme cu adevărat sensul unui Om… din Ființă , în însăși Calea spre Dumnezeu.