Printre nămeți de zăpadă ... într-o iarnă de poveste se rostogoleau vise aprinse la gura sobei …pianul își lăsa clapele să curgă ca niște fulgi de nea, iar sunetele se adunau în aer, suave, ca respirația serii. Afară ningea tăcut, iar înăuntru focul se oprea, ascultând...
Atmosfera de seară transformă, fiecare notă într-o confesiune, o atingere delicată a eternului, în care frumusețea și tristețea dansează într-un echilibru fragil.