flori pe munte,

sange in adancuri,

piatra pe piatra,

suflet pe suflet,

santuri desprinse adanc,

cantec strabate campia.

in iarba,

bucuria.

saruturi in inimi,

vise-n sperante,

freamat si patimi

cuprinse de datini.

intr-o clipa de uitare,

cuvintele cad la picioare,

se sparg in roua,

de iubire.

primavara mereu,

pietre cu suflet greu,

dezleaga misterul meu.

te vreau acum

magnolie, munte, iubire.

soare-n cascade,

coboara pe pietre…

viata,

in raze de apa,

patrunde o piatra,

usor,

in locul nostru,

de dor.

clepsidra ascute un freamat,

striga libertatea,

cladeste-mi o punte eterna…

peste visele frante,

peste dorinte-ncepute,

peste trupuri sfarsite,

s-ajunga acolo…

unde se lasa departarea.

undeva… in linistea,

din castelul tau,

stins prin infinit,

rasturnat in constiinta,

sunt inimi aprinse in bolti.

departe prin destin

copilul dintre noi,

se-mparte

in dor de durere,

in chip de lumina,

prin ochi de safir.

ramai mereu, in fericire,

departe in mine, in iubire.

cunoasterea,

ne da speranta,

ca odata, vom creste

din picatura de suflet,

Divin.

Mai intai trebuie sa recunoastem fenomenul de cautare a cauzei in alta parte decat in noi. Adica in exteriorul nostru si mai ales in actiunile celorlalti. Personal am ”gasit” cauza unor intamplari nedorite din viata, in alta parte decat in propiile decizii sau alegeri. Astfel descoperim interpretari ale ego-ului… ce incearca sa domine.

Ajungem sa realizam, ca exista o cauza importanta pe care am generat-o fiecare dintre noi, in momentul alegerii ei?

Punctul de plecare al unui complex de fenomene are o radacina evidentiata in aceasta lume de ispite la tot pasul. Ce numesc aici ispita? Multitudinea experientelor de”traire a timpului” oferite de actuala civilizatie.

O alta cauza, in a merge pe linia serpuita si a nu mentine linia dreapta se afla in modul de gandire. Concentrarea pe un anumit obiectiv, deja stabilit, ajuta la atingerea acestuia printr-un proces al adevarului.

Sunt  atat de multe momente in care ramanem intr-o cautare continua a cauzelor, combinata cu o intoarcere a trairilor la acestea.

Adevaratele cauze sunt in Noi, nu in ceilalti!

Este important sa stim unde am schimbat sensul drept cu ocolisurile iluziei. Asa vom recunoaste, mai usor, drumul drept. 

Prin respiratie, primim de la Divinitate poate cea mai importanta hrana.

Gandul ca inspiram iubire divina prin inima si expiram iubire divina poate sa tranforme fiecare clipa intr-o adanca multumire!

Modul in care ne controlam respiratia se transpune in modul nostru de a gandi si de a fi. RESPIRATIA calma si adanca provoaca oxigenarea puternica a creierului. Clipele ce urmeaza acestei respiratii aduc linistea si trairea lui “A Fi”.

In fiecare clipa avem sansa de a fi linistiti cu ajutorul unei respiratii profunde. Tehnicile si invataturile esoterice ne arata un anumit control al mintii prin dezvoltarea unui proces constant de ordonare a respiratiei.

De cate ori am fost in situatia de a pierde ceva important sau de intra la un examen sau chiar de a tine o prezentare in fata oamenilor. Cine m-a scos din incurcatura? Oare respiratia, usor controlata?

Exista si un anumit tip de respiratie suflet la suflet, in care ritmul este destul de ametitor si deloc linistitor.

Respiratia adevarata transcende clipele eterne de fericire, direct in inima noastra.

Din toate cele citite si invatate intr-o viata descoperim cu adevarat, dimensiunea minunii de a fi om, prin experienta.

Dorita sau mai putin dorita, experienta prin care trecem ne aduce o cunoastere directa din care evoluam sau ramanem in ignoranta.

Manifestarile pe care le avem din partea celorlalti in sensul “rau” sunt cele mai bune exemple din care putem invata. Ego-ul puternic si fals pe care-l scoatem la iveala in acele momente ale unei experiente ascunde o lectie de viata. Sunt atat de multe situatii din care spunem ca “am invatat ceva”. De fapt ce invatam, sa fim mai buni sau mai rai, sa fim mai mandri sau mai umili, sa daruim iubire sau sa “nu uitam ce s-a intamplat”?

Extragem oare esenta din fiecare experienta fie ea privita in bine sau rau? Ideal, este sa fie doar o experienta si sa nu o includem rapid intr-o categorie.

Fiecare experienta ce vine in viata noastra vine intr-un sens, cel bun, pentru a invata prin cunoasterea materialitatii si nu doar a teoriei. Asa se verifica forta intelepciunii si cunoasterea unui om intr-o situatie din realitatea fizica si nu doar din cea virtuala.

Intelepciunea vorbelor si cunoasterea se transforma in trepte ale evolutiei prin experienta.

Dalta credintei loveste in spirit,

Hrana se-mparte in aschii marunte,

Muntele  cheama un vultur smerit,

Univers cu sperante-n spirala tacute.

Sculptor de astri cu taine inchise,

Clipa eterna trancende-n fiinta,

Albul si rosul prin ganduri cuprinse,

Focul divin le arde-n credinta.

Sacerdot ucenic din cercul destin,

Descopera-n suflet adevarul deplin.

Singur in Totul! Unit in Totul! Etern in Totul!

Semintele gandurilor de superioritate fata de altii, competitie, societate inalta sau recunoasterea dorita fata de ceilalti, alcatuiesc o parte din argumentele cautarii de sine.

Aceasta divizare a valorilor, de natura sociala, materiala, profesionala si chiar culturala a oamenilor nu are reprezentare  pe scara evolutiei spirituale, unde spiritele inalte sunt alaturi de cele in cautare.

Legile universului se manifesta in evolutie, prin unirea elementelor cel compun… acestea ajungand din nou la separare, doar atunci cand ele, elementele, prin unitatea lor au facut pasul urmator evolutiv.

Ispita realizarii personale, a mandriei afirmarii sau mai ales ispita cunoasterii adecvate unui nivel superior, are foarte mari sanse de izbanda in actuala civilizatie. Cultivarea unor termeni de elogiere la adresa cuiva pot compune esafodul pierzaniei. Ispita sau caderea din Legea Divinitatii transforma varful unui munte in prapastia involutiei.

Construirea “sistemelor de valori proprii” sau “principii” altele decat cele acceptate de intregul univers al creatiei sunt, nimic altceva, decat tentatii ce duc la neacceptarea de sine.

Acceptarea de sine exista prin constienta nivelului evolutiv al fiecarei clipe, traita cu credinta sustinerii proprii, a intregii creatii ce implineste armonia vietii.

Toti in Totul! Uniti in Totul! Eterni in Totul!