Apartenenta vine pe un fond puternic de atasament fata de tot ce creeaza iluziile noastre. Atasamentul fata de parinti, iubita, scoala, casa, serviciu, masina,… atasamentul fata de orice se-ntampla in actualul “sistem de valori” ne indeparteaza de la Lumina Divina.

Viata noastra, se poate rupe bucata cu bucata in zone de iluzii, pe care intr-un mod constient sau mai putin constient le avem pe pamant! Iluzia apartenentei la nimicurile vietii cotidiene… Iluzia apartenentei la viata de familie… Iluzia apartenentei la comunitatea sociala… au un scop “al devenirii de sine” a celui care o traieste.

Ce vreau sa spun? Ca este o adevarata iluzie sa credem ca ne apartine ceva sau ca apartinem cu adevarat unui anumit sistem inventat de oameni pe acest pamant.

Legea divinitatii, prin intregul sistem al Unului, se reprezinta in mai multe forme de evolutie, tocmai pentu a fi inteleasa in totalitatea ei creatia, iar urmatorul pas ar fi catre iubirea universala.

Intelegerea acestui fapt, ca toti suntem uniti in totul, ar distruge orice sistem de organizare si comunicare la aceasta data pe pamant daca acest proces nu ar fi facut pe etape; important este sa pornim schimbarea noastra a fiecaruia.

Modul in care oamenii se reprezinta in material si social la acest moment prin atasamentul si apartenenta la anumite “valori” si “concepte” indeparteaza sansa unei reveniri la intreg.

Divizarea noastra a tuturor prin inchiderea in sisteme, culturi, tari, etnii a produs si produce indepartarea de la Legea Unicitatii. Sunt sisteme care au creat si creeaza in continuare iubire, dar nu iubirea infinita. Aceasta iubire, din actualele forme de apartenenta si atasament are limitele propriului concept de formare.

Rastignirea pe Cruce a lui Iisus Hristos a avut mesajul renuntarii la propriul Fiu pentru a ne ierta si arata iubirea infinita a Lui fata de noi oamenii de pe acest pamant. Iubirea acelui moment de acum 2000 de ani pentru salvarea noastra ar fi trebuit sa duca la o intelegere a renuntarii si nonatasamentului fata de anumite “concepte”, impreuna cu o intoarcere catre Iubirea Intregii Creatii a Divinitatii.

Iubirea universala, iubirea infinita, iubirea adevarata, iubirea de oameni, iubirea pamantului sunt Una si aceeasi cu iubirea Lui.

In multe din referirile mele de aici, fac apel la evolutie si trec acum la aceasta universalitate in traire si iubire printr-o gandire schimbata asupra relationarii si a relatiilor cu ceilalti si cu tot ce ne inconjoara.

Am inceput acum patru luni, prin gandurile din pagina “Altfel” unde spuneam ca este nevoie de schimbarea propriului sistem de valori, pentru ca mai apoi sa ajungem la schimbarea de generatie inalta.

Sa se inteleaga bine, nu ma refer la dizolvarea definitiva a sentimentului de apartenenta si atasament al actualelor sisteme de iubire, ci… in cazul pastrarii lor este important sa impartim iubirea in mod egal asa cum o face si El.

DA, este nevoie de intelegerea Divinitatii in Unul Creator a Toate ce se intorc in Unul. Legile de organizare si guvernare au produs cu adevarat evolutie in domeniul stapanirii materiei de catre om. Mai mult s-a reusit prin manipulare sentimentala sa fie controlate emotiile oamenilor. Aceasta s-a facut pe baza apartenentei si atasamentului fata de ”sisteme de valori” false care nu reprezinta calea Adevarului ci iluzia falsitatii. 

Iubirea Unica fata de Tot si Toate, Infinita in Manifestare si Traire, Reprezinta Calea Intoarcerii la Adevarul Unu.

a trecut iarasi furtuna.

a venit linistea, cu frunze,

petale si muguri statui.

statui cu o viata rotunda,

intr-o cupola vesnica,

violet.

nu mai vorbeste iarba,

nu mai canta brazii,

nu mai danseaza florile.

cuvintele raman fara litere,

panza nu mai are culori,

portativul cauta notele.

trecutul se intoarce-n tacere,

prezentul traieste-n tacere,

viitorul iubeste-n tacere.

tacerea se contempla-n tacere.

ruga pe-nserat,

aprinde focul de venin,

scantei se-ntrec in goana

peste stanci,

de carti.

ma trezesc cu tine

pe patul de nori,

cu credinta-n spirit

si suflet fericit.

descopar petale

pe scena initierii.

in spirala, clipele albe

si clipele albastre unesc

eternitatea.

concepte, paradigme, vise,

ma duc de la un pom la altul,

le las pe toate-n rugaciune.

sa vina furtuna,

Lumina,

sa ma duca ea, mereu

dincolo. 

Cat de important este sa meditam sau sa intram in meditatie sau sa fim… inauntru?

Descoperirea noastra interioara a ceea ce suntem cu adevarat fara teorii ale civilizatiei si exprimarii sociale duce la aflarea ADEVARULUI despre noi.

Pot sa fiu om de afaceri si sa traiesc cu mizeria unor parteneri, a confuziei si a nesigurantei respectarii cuvantului dat cu o dualitate a trairilor de ordin psihologic, moral sau al credintei in care succesul material personal aduce regrete spiritual. Motivele actiunilor din viata de zi cu zi, a dezordinei morale pot sa stapaneasca aceasta stare cumva de vinovatie a celui in cauza dar nu elimina dualitatea trairilor, a cautarii de sine.

Pot sa am un loc de munca, o familie, prieteni, obiective de realizat dar sunt cu adevarat in ARMONIE  cu toate astea sau intervine obisnuinta combinata cu exprimarea sociala si ma multumesc la fel ca toata lumea cu ce am.

Meditatia se intampla si in viata reala de multe ori inconstient… de fapt asta este legatura cu “inconstientul” atunci cand la intrebarea “ce faci” vine automat raspunsul “stau  pe ganduri” sau privirea “cade” iar ceilalti intreaba “esti aici?”. Aici eu vad prin acest “stat pe ganduri” sau “esti aici?”, ridicarea deasupra gandurilor, trairea in afara lor pentru ca sunt momente in care gandurile dispar. Am facut acum referire la o stare a noastra ce se intampla fara a o programa.

Dorintele, lucrurile, visele sunt si apoi dispar. Libertatea interioara ne ajuta sa descoperim fericirea; pentru ca fericirea adevarata exista, nu o castigam, ci doar o descoperim. 

Meditatia si pasul urmator contemplarea, despre care vom vorbi intr-o alta tema, vin prin dorinta noastra de conectare la ADEVAR sau initial din dorinta descoperirii de sine.

Sinele ascuns se descopera prin lipsa gandirii si conectarea la ADEVAR.

Se mai vorbeste despre oglinda sufletului… Cine intra cu adevarat in aceasta camera cu oglinzi pe toti peretii, pe podea si pe tavan in care sa se vada cu adevarat cine este? Da, e nevoie de curaj!

Meditatia inseamna tacere completa si trecerea intelectului in stare de adormire. Meditatia reprezinta momentul de trezire al sufletului si calea catre Sine, catre Iluminare.

gandul desavarsit,

trimite printre stele,

calauza unui dor.

ecoul selenar

aduce intrebarea,

sensul,

vine din eter astral?

pornit devreme

pe o cale,

suflet, fara de frica

de destin,

ascuns sub bolta cautarii,

dezleaga iarasi

inceputul.

cometele, grabite sa-l ajunga,

deschid noi aripi albe,

catre sori.

pe cerul negru

din intuneric greu

transcende o lumina.

transfer de har,

sfatuitor,

in piramida vine acum,

prin timpul sideral.

Omul universal cu trairea libertatii.

Artistul cunoasterii prin marea sa curiozitate si dorinta de adevar. Prin scrierile lasate cronicile spun ca Leonardo nu a dat solutii definitive ci a lasat la vedere multitudinea posibilitatilor pe care le are pictorul.

Leonardo spunea: “Experienta, meditatie, alegere acestia sunt termenii procesului artistic.”

Experienta este una din formele de intelegere a fenomenelor ce ni se intampla in viata. Meditatia reprezinta legatura cu sufletul ascuns. Alegerea este modul prin care ne dam seama daca am inteles sau nu care este calea.  

Se poate vedea aici forta concentrarii si a intelegerii creatiei. Cum se intampla oare? Prin libertatea trairilor!

Cum se poate intelege Creatia prin artistul ce pune in miscarea spiritului fiecare idee?

A fost un OM cu mult inaintea vremurilor prin dorinta de a aduce schimbari in diferitele domenii pe care le-a cercetat.

Trairea libertatii se exprima cu adevarat in solitudine?  

Incep de la o paradigma a ratacirii, intre “a fi” si “a avea”.
Legea Unicitatii are inceputul si sfarsitul in “a fi”.

Avem viata sau suntem viata? Noi suntem viata, nu o detinem.
A fi drept sau a avea dreptate? Atunci cand esti drept reprezinti Legea Unicitatii.
Cum este mai bine sa fii bun sau sa ai bunatate? Pare acelasi lucru dar, oare este la fel!
A fi adevar sau a avea adevarul de partea ta? Adevarul exista pur si simplu.
Avem lucruri sau ele sunt? Fiecare lucru exista prin el insusi nu prin dreptul nostru de propietate asupra lui.
A fi dorinta sau a avea dorinta? Pentru a obtine dorinta trebuie mai intai sa fii dorinta.
A fi iubire sau a avea iubire?. Iubirea este Lumina, doar este. Atunci cand suntem iubire, simtim cu toata fiinta noastra.

De unde a pornit acest concept “a avea”?
Din indepartarea fata de UNUL prin creatia cu drept de propietate a oamenilor.

Impresia falsa a verbului “a avea” este iluzia propietatii.

Bunurile pe care le “avem” exista si ele ca forma de energie, deci parte a unui TOT, iar pentru o perioada din viata noastra pe acest pamant sunt alaturi de noi. Aceasta idee ma duce cu gandul la gratitudinea pe care este bine sa o manifestam fata de aceste lucruri ce sunt aproape de noi si ne ajuta in aceasta viata.

El a creat pentru “a fi” nu pentru “a avea”.

TOTUL exista pur si simplu ca un TOT.

Atunci cand mintea asimileaza paradigma ”a fi” sufletul urca spirala evolutiei.

Crochiu de soarta o panza raneste,
Lumina usoara coboara din suflet,
Culoarea ecou, in pictor topeste
O umbra ce tremura pe sevalet.

Un adevar din suflet iar se zbate,
Sa fiu acum, o punte peste vale,
Aproape am fost eternitate,
Iubirea toata-i doar o cale.

Fluturi si pasari se-ntristara,
Au fost in cercul poeziei,
Ganduri si vise spulberara
Sageti de foc din tagma ereziei.

Crochiu destin neimplinit in asta viata
Traiesc un dor prin florile aprinse,
Lacrimi si roua, s-atinga o speranta,
Sa ne iubim mereu, in tainele ascunse.

Prietenul mintii este atat de aproape si de loial in orice clipa. Atunci cand mintea se considera obosita vine in ajutor obisnuinta.

Uite asa, zi de zi, trecem prin obisnuita rutina a timpului “pierdut”. De ce pierdut ? Pentru ca avem timp suficient intr-o viata sa atingem absolutul.

Opriti-va o clipa de la activitatile cotidiene si incercati sa le analizati; cate au relevanta in viata? “Multe bineinteles”, mintea are nevoie de aceste activitati pentru ca vrea sa fie importanta. Mai punem in discutie eul fals, ce se crede important prin judecata de acum, de exemplu!

Obisnuinta se dezvolta tot mai puternic prin sistemul de educatie si civilizatie care ne indeparteaza de la echilibru fiecaruia.

Obisnuinta opreste identitatea sa ramana in tipare, sa nu fie altfel decat a celorlalti.

Exista, asa cum spuneam in urma cu cateva luni, o zona de libertate ce ne aduce bucuria clipelor. 

Obisnuinta poate fi eliminata atunci cand dorim cu adevarat evolutie in viata noastra si folosim mintea rezonanta.

sunt langa tine,

la apus,

aprind carbuni cu inima,

in fiecare poezie.

ai luat o coasta alba

ai luat si sange,

m-ai inrobit

in apa de botez.

gandul departe…

intr-o clipa vin scantei,

din vremea noastra de-nceput.

ma-ntorc…

in cruce.

vino cu gura peste flori

prinde polenul

din scrisori,

sa curga peste mine

mierea, din stup,

al tau.

cu glezne moi,

intind sarutul dintre noi,

pana la cer.

raman usori,

pe patul plin de nori.

ani de iscoade

si zambete ascunse

furtiv trimise.

un plan si o

minune

se-ntampla peste

timp.

ruptura de final

fara un dor

nespus, neplans,

stiut in

tainele rotunde,

venira iar

petale peste ei.

emotiile, noaptea neagra

le asternura zorii grei,

printr-un destin

launtric si firav.

astept in libertate,

cu sangele ramas

din inima stoarsa

pe al meu canevas.

versul e pretutindeni,

in sufletul prins 

de razele muzei

perpetuu atins.

anotimpul maretiei

inchide cercul de aur,

canonul simfoniei

ascunde sub pleoape tezaur.

sub mantia regenta,

fervoarea armoniei

e mistic liant,

prin ochiul deschis ideal.

Am simtit cu totii de atatea ori cum lucrurile bune sau mai putin bune vin catre noi. Am luat aceste lucruri sau le-am lasat sa treaca.

Deschiderea pe care o avem fata de oportunitatea ce apare poate produce schimbarea. Schimbarea in sensul acceptarii unei noi energii ce vine in viata noastra.

Modalitatea in care suntem pe frecventa acestei schimbari in viata noastra tine in principal de o deschidere pe planul mental si al sufletului.

Cum pot sa fac asta? Mai intai stabilesc ce-mi doresc cu adevarat! Acesta este cel mai important pas “ce-mi doresc cu adevarat”! Atentie, dorintele adevarate vin din suflet.

Apar apoi evenimente care ne apropie intr-un anumit fel de dorinta pe care o avem. Numai atunci cand suntem deschisi cu adevarat reusim sa facem conexiunea cu o noua energie.

Deschiderea inseamna intelegerea si acceptarea dorintei pe care o avem. In acelasi timp se produce o asteptare activa pentru schimbare.

Privita in intregul proces al creatiei cunoasterea dezvolta o forma de universalitate.

Printr-un sistem logic al mintii putem afla lumea materiala in cele mai mici amanunte.

Dincolo de materie exista cunoasterea profunda sau lumea spirituala prin care este conceputa esenta intregii creatii.

Formele si dimensiunile pe care le dezvolta creatia sunt intr-o schimbare continua si fac parte dintr-un TOT ce are energia sa se manifeste in cat mai multe ipostaze ale evolutiei.

In interiorul nostru este o alta forma de cunoastere, aceea a sufletului, in care se gaseste o etapa a evolutiei spirituale.

Insufletirea materiei si evolutia spirituala, prin descoperirea legilor unicitatii dezvolta impreuna dimensiunea existentei.

Starea de iluminare vine atunci cand intelepciunea unui OM aduce adevarata cunoastere.

privesc pe fereastra

senin de albastru

in verde de viata,

cu pasari pe crengi

si spiritul liber.

rapusa in piept

te strig dainuire,

in chip si pe cer.

firesc te descopar

cu negru intins

topit pe alocuri

de albul distins.

glasul se sparge

prin ochi de cristal,

ma-ntind sa te apar

in ritm structural.

trupul prin piatra

impinge tristetea.

in zbor,

pe lumina din suflet,

astept sa-mpletesti

din firul de argint

un prag peste timp.

in restul esti tu,

cu totul,

surasul eon din Unul.

Deschid o ferastra in mine

Cresc ramuri fortate major,

Deschid un taram pentru tine

Cresc arbori pe noul decor.

Raspund strivit de uimire

Stiu sa aprind lumina caderii,

Raspund la trecut din gandire

Stiu sa respir sentinta durerii.

Vorbesc cu linistea grea

Credinta ranita meschin,

Vorbesc cu speranta, virtutea,

Credinta alunga un chin.

Cantec de ruga, prin harfa trimis

Traiesc neimplinita dorinta a inimii, 

Cantec lumina in suflet deschis

Traiesc adormit primavara iubirii.