in suflet, in mine,

sa am o iubire,

a noastra credinta.

vine lumina,

iubirea demult,

deschide portalul.

prin cercul de foc,

rasare un templu,

cu inima plina

de piatra celesta…

acolo,

in taina,

traieste cristalul,

cel sfant.

Legatura dintre noi si Totul exista. Noi trebuie doar sa o vedem, sa o simtim, sa o traim.

Totul se intampla in realitatea existentei continue a evolutiei.

Totul este permis din partea Lui. El a lasat Totul pentru a ajunge la iubirea suprema.

Exista in noi iubirea, fericirea si destinul. Noi suntem ce vrem sa fim.

Se uita cerul si pamantul sa se uneasca-n omul TOT. Desavarsirea IUBIRII pe acest Pamant este OMUL.

Noi suntem uniti cu totii in toata creatia divina, aici-acum.

TOTUL este rotund.

TOTUL se vrea implinit.

TOTUL se daruieste cu Totul.

Iertarea reprezinta intelegerea celorlalti printr-un sistem propriu de evaluare, sau a unui sistem universal utilizat, sau mai mult, printr-un sistem nescris, nespus, al intelegerii evolutiei pe acest Pamant.  Aici ma refer la iertarea totala, neconditionata, din tot sufletul.

Atunci cand supararea pune stapanire pe o relatie dintre oameni se pierde conectarea la intreg.

Oamenii se transforma in aceasta evolutie conform diferitelor trepte de intelegere si manifestare la care ajung.

Iertarea celui de langa noi, poate fi de fapt iertarea noastra, a propriilor greseli. Mai important decat sa afirmam iertarea catre ceilalti, este sa o traim in adancul sufletului nostru.

Aceasta inseamna sa ne intelegem pe noi in intreaga dimensiune, a contemplarii Totului.

Adevarata iertare transcende legea dreptatii umane.

Asa cum El a facut acest dar omului, iertarea  noastra fata de ceilalti este un dar intors Lui.

Evolutia noastra trece printr-un miracol al iertarii. Legea divina, prin iubirea eterna, accepta greseala si o transforma in recunoasterea continuitatii evolutiei.

Acesta intelegere este profunda si imediata, atunci cand intra in propriul sistem transcendental.

Iertarea este un pas imens pe calea evolutiei spirituale.

Sau, poate am venit pentru o datorie fata de societate, pentru o functie inalta in stat, un loc de munca unde ni se pun statui, pentru case sau averi spectaculoase.

Avem realitatea iluzorie pentru a face diferenta in Adevar, pentru a intelege sensul evolutiei.

Evolutia spiritului prin recunoasterea si intelegerea “locului” de unde a plecat si a “locului” unde se va intoarce.

Lumina inapoi in Lumina.

Fiecare clipa ne cere cu ardoare evolutie. 

Acum se vrea inalta, se vrea cuprinsa de ideal, se vrea unita cu Totul.

Da, aceste clipe exprimate de catre noi in formula “timp” ne sunt daruite pentru atingerea idealului suprem. 

Curajul, trezirea si intoarcerea la puritate sunt repere ale acestui sens, evolutie spirituala.

Trezirea din noi este intoarecerea la puritate, intoarcerea la Adevar si pastrarea acestei stari continuu.

Exista bineinteles in firea lucrurilor sa fim in Lumina si sunt convins ca facem asta tot mai multi, insa e important sa ramanem asa, tot timpul.

Sufletul este curat si sta in Adevar atunci cand mintea il ajuta printr-o gandire-traire rezonanta.

Aceasta realitate iluzorie, pe care o traim sub forma acestui cotidian, corupe gandurile inalte din ideal catre efemer.

Avem in fiecare clipa iluzia langa noi, o atingem sau o ignoram. Decizia este a noastra,  ne trezim la Adevar sau ramanem in iluzie.

Exista in noi acea putere de a ramane treji la tot ce ne-nconjoara. Atunci cand apare un gand, o fapta, o povestire, un vis al nostru, hai sa intrebam inauntru ”este Adevarul aici?”.  Este important sa educam mintea printr-un sistem de repere ale Idealului sa mentina si sa initieze doar gandurile inalte.

Trezirea ne poate conecta cu cele mai frumoase virtuti, idealuri si descoperiri ale sensului adevarat al creatiei, OMUL.

Atentie, aceasta trezire si mentinere in ea insasi exista doar in Adevar. Iar acest Adevar este al conexiunii la primordial.

Exista timp, exista energia vietii, exista evolutia spirituala, exista TOTUL pentru care merita sa ne trezim si sa ramanem asa, in eternitate.

Viata are un impuls primar al perfectiunii, schimbarii si continuitatii.

Exista creatia acestui magistral impuls al evolutiei.

In fiecare clipa totul se transforma inauntru si imprejurul nostru.

Energia vietii impleteste idealul maretiei si al perfectiunii Divine.

Exista impreuna straturile cele mai joase si cele mai inalte ale energiilor intr-o spirala a transformarii continue.

Spiritul se-ntoarce intr-un cerc al recunoasterii si intelegerii fiecarui moment de traire, in multiplele dimensiuni ale luminii.

Soarele trimite energia cresterii. Aceasta lumina inzestrata cu puritatea iubirii se revarsa in sufletul nostru si rezoneaza cu frecventa fiecaruia.

In aceasta viata exista TOTUL pentru a ATINGE ABSOLUTUL. Totul este cu noi in fiecare clipa pe care o traim pe acest Pamant.

Spiritul se uneste cu energia materiei in crucea eternitatii.

Forta gandurilor noastre ne proiecteaza intr-o realitate a transformarii  din lumina in dimensiunea energiei materie si din materie inapoi in lumina.

Transferul energiilor in viata noastra, cu viata inconjuratoare, implinesc evolutia spirituala catre descoperirea actului sublim al creatiei.

Curajul vine cu hotararea si increderea  in ideal.

Dreptatea ne duce catre armonia perfectiunii.

Intelepciunea, adevarata rezonanta dintre suflet si minte.

Cumpatarea este dorinta universului in echilibru.

Modestia, propria valoare exprimata in adevar.

Prudenta este circumspectia asupra realitatii adevarului, dar uneori poate fi de fapt o teama.

Bucuria reprezinta viata asa cum vrea ea sa fie traita, in bucurie.

Virtutea sta acolo sus, in varful muntelui si ne asteapta.

Calea catre virtute este recompensa atingerii ei.

Modul in care evaluam cuvintele, actiunile, reactiile celor din jurul nostru exprima nivelul de evolutie la care am ajuns.

Lipsa respectului exprimata prin cuvinte, gesturi, actiuni, urate sau orice alte inventii sunt dovada lipsei de adevar.

Introspectia, cauzele, si responsabilitatea sunt elemente de esenta, prin care respectul are loc in exprimare.

Lipsa unui respect, prin motivatia lipsei de respect a celuilalt este o falsa cauza si realitatea propriei vanitati.

Altfel, atingerea intelepciunii scurteaza drumul catre aprecierea semenilor nostrii.

Respectul continuu exista prin IUBIREA neconditionata, pentru toti OAMENII.

sa urci o culme,

a himerei,

decat… sublimul unui munte,

ideal.

acum s-au scuturat,

toti trandafirii.

calcand petalele iubirii,

cu gandul, cu cuvantul,

ai stors din suflet,

roua despartirii.

intr-o distanta a durerii,

apare soarta nemuririi.

fara sa stii ce-i idealul,

inchizi o poarta,

a fericirii.

in gandul cel mai cuvantat,

se uita ceru-nseninat,

sa-ti fie lege, la iertat,

in timpul cel adevarat.

oricum m-ai fi privit,

n-ai  cum sa vezi,

mai mult decat …,

atat.

poti in cuvinte sa ascunzi,

dorinte mici,

fara de sensul,

greu,

al adevarului etern,

in care nu mai crezi,

in care nu mai simti decat …,

inelul amagirii.

poti sa ma vrei,

poti sa m-ascunzi,

poti sa ma uiti,

sub piatra stinsa,

a himerei.

Cat de mare este aceasta responsabilitate, a fiecaruia dintre noi?

100 %,  atat suntem responsabili fiecare, pentru ce suntem, ce gandim, ce vorbim sau ce facem.

Nivelul de constienta al fiecaruia nu poate veni de la sine. Asumarea acestei responsabilitati adevarate se face printr-un proces de introspectie. Aici, vorbim doar de cine are curajul sa-l faca.

Atunci cand este necesar, responsabilitatea trebuie afirmata iar atunci cand nu este necesar sa fie afirmata, ea trebuie inteleasa in adancul nostru.

Atentie la cauze, aici riscam sa transferam responsabilitatea catre altii. Aceasta, ar fi doar o iluzie, intr-o manifestare a propriei vanitati sau a lipsei adevarului.

Totul, din viata noastra actuala are o responsabilitate, chiar si dincolo, in spirala evolutiei de acum sau de altadata.

Momentul de introspectie ne aduce adevarata evaluare a responsabilitatii noastre.

Soapte in crucea aprinsa etern,

Daruri din stele, ecou de suspin,

Marea cuprinde un dor din infern.

Roua din suflet porneste-n torent,

Pietre s-alinta-n surasul de dor,

Treci peste valuri si cresti mai ardent,

Cascada m-asteapta sa fiu iar decor.

Soare in pleoape apasa mai greu,

Auzul vederii deschide o cale ,

Ascunzi o minune in sufletul meu,

Copacul iubirii se urca la stele.

Ziua de maine mai staruie azi,

Se uita la ieri sa-i fie credinta,

Totul, din foc si cenusa, in brazi,

Cercul durerii strapunge fiinta.

                      Ce reprezinta fericirea?

                                             Cine a cunoscut fericirea?

Fericirea este in noi, in sentimentul de multumire, de satisfactie a implinirii dorintelor noastre sau ale celorlalti. Atunci cand avem o dorinta, un gand frumos, o emotie de iubire pentru cel de langa noi si toate acestea se implinesc, prind viata, simtim ca suntem fericiti.

Oare, aceasta este cu adevarat fericirea?

Obiecte, vise, dorinte, ganduri, sperante ne poarta pe drum catre fericire sau catre bucuria clipelor. Obiectul dobandit, sentimentele pentru fiinta iubita, exprima implinirea unei dorinte si astfel apar clipele de bucurie, trecatoare sau eterne. Stim foarte bine, o parte din aceste clipe sunt trecatoare, ori ea, fericirea, este eterna.

DA, asa  au existat dintotdeauna fericirea si eternitatea impreuna.

Fericirea eterna exista prin lipsa dorintelor si a gandurilor, nu poate fi obtinuta prin placerile lumesti.

Prin acest ciclu al evolutiei pe pamant, simtim noi cu adevarat fericirea?

Starea de iluminare, obtinuta prin atingerea fericirii adevarate, se poate face in lumea aceasta. Cu toate asa, impartite in bune si rele, exista in noi forta de detasare, de eliminare a gandurilor si dorintelor efemere din mintea noastra pentru a descoperi sufletul, spiritul, divinitatea din noi sau cum vreti sa-i spunem. 

In linistea dinauntru nostru, gasim, minunea iubirii eterne, fericirea.

Sinergia evolutiei nu asteapta si acest lucru se-ntampla-n momentul acum, asa cum apa izvoraste zi de zi, clipa de clipa, cu sau fara voia noastra.

Ganduri efemere, obiceiuri, prejudecati, dorinte, ambitii, modalitati de actiune sau chiar emotii induse de anumite stari ce intra-n tipare ne opresc evolutia in ambele planuri, material dar mai ales in cel spiritual.

Hai sa identificam impreuna, intr-o forma clara si foarte apropiata de folosinta, aceste tipare. Prin ce bariere ne inchidem  copilaria, joaca, speranta, valorile, viata, iubirea, cunoasterea?

Primul exemplu pe care il gasesc este: indepartarea de traire si goana dupa ratiunea materialitatii, a sigurantei viitorului.

Consecintele pe care le induc aceste tipare ale educatiei, moralei sau culturii traditionale locale transforma eternitatea spiritului divin in efemeritatea vietii cotidiene.

Exista bineinteles un principiu infinit universal, trait in adevarul divin si recunoscut in esenta sintezei evolutiei, in care se afla Adevarul. Fiecare raportare a adevarului propriu, la conditiile situatiei analizate, duce la o acceptare a sistemului de tipare existent in mediul social sau intern.

Armonia naturala este distorsionata in clipele efemere, ale folosirii tiparelor. Fara bucuria libertatii de a fi, in Adevarul momentului, cu esenta trairii unei schimbari de forma si spirit, viata se pierde in tipare.

Exprimarea noastra prin cuvinte, expresii sau fraze se manifesta prin multe, chiar prea multe, intelesuri. Cele mai simple raspunsuri sau afirmatii sunt deja in obisnuinta noastra transmise sau receptate in mai multe intelesuri.

Adevarul fiecarui cuvant rostit si sensul fiecarei exprimari este in cel care-l emite si nu in decodarea facuta de catre ceilalti. Stim foarte bine, noi am dat cuvintelor mai multe sensuri, cu umor, cu ironie sau multiple intelesuri subtile.

Oamenii, nu se mai inteleg de foarte multe ori si datorita acestor intelesuri, lasate sa curga in imaginatia fiecaruia. Apoi exista lipsa de comunicare sau orgoliul celui care primeste mesajul de a nu intreba “ce au vrut sa exprime cuvintele…. ?”. Aceste multiple intelesuri aduc neintelegeri in comunicarea dintre oameni.

Cine are curajul sa nu mai foloseasca aceste intelesuri, sa fie simplu, in Adevar? Cine are vointa de a face TOTUL in Adevar, fara-ntelesuri si iluzii? Unde exista forta ce ne apropie de un singur inteles, al Adevarului?

In noi, gasim raspunsul la aceste intrebari. Fiecare dintre noi, atunci cand hotaraste, face conexiunea cu Adevarul.

TOTUL,  are un singur inteles, al evolutiei spirituale concertate. Acesta este intelesul vietii de acum, al spiritului Divin in Lumina.

pe aripi de destin,

ce ne incearca amplu,

strapuns de-un univers senin.

ma chemi in pragul sacru,

sa-ti fiu coroana.

pe piept,

in cercul poeziei,

triunghiul sacru,

s-aprinde-nsangerat,

a fost odata un pacat?

clipa splendorii, sparge timpul,

in piramidele increderii.

o stea sa fiu,

departe,

acolo,

in inima ta.

izvorul alb m-atrage,

inocent, rotund,

spre calea dreapta,

in iubirea sacra.