Suntem alaturi de tot ce ne inconjoara intr-un concert mirific al vietii.

Viata are un impuls primar al perfectiunii, schimbarii si continuitatii.

Exista creatia acestui magistral impuls al evolutiei.

In fiecare clipa totul se transforma inauntru si imprejurul nostru.

Energia vietii impleteste idealul maretiei si al perfectiunii Divine.

Exista impreuna straturile cele mai joase si cele mai inalte ale energiilor intr-o spirala a transformarii continue.

Spiritul se-ntoarce intr-un cerc al recunoasterii si intelegerii fiecarui moment de traire, in multiplele dimensiuni ale luminii.

Soarele trimite energia cresterii. Aceasta lumina inzestrata cu puritatea iubirii se revarsa in sufletul nostru si rezoneaza cu frecventa fiecaruia.

In aceasta viata exista TOTUL pentru a ATINGE ABSOLUTUL. Totul este cu noi in fiecare clipa pe care o traim pe acest Pamant.

Spiritul se uneste cu energia materiei in crucea eternitatii.

Forta gandurilor noastre ne proiecteaza intr-o realitate a transformarii  din lumina in dimensiunea energiei materie si din materie inapoi in lumina.

Transferul energiilor in viata noastra, cu viata inconjuratoare, implinesc evolutia spirituala catre descoperirea actului sublim al creatiei.

Respectul pentru ceilalti este un mod de a intelege evolutia proprie si a celor de langa noi.

Modul in care evaluam cuvintele, actiunile, reactiile celor din jurul nostru exprima nivelul de evolutie la care am ajuns.

Lipsa respectului exprimata prin cuvinte, gesturi, actiuni, urate sau orice alte inventii sunt dovada lipsei de adevar.

Introspectia, cauzele, si responsabilitatea sunt elemente de esenta, prin care respectul are loc in exprimare.

Lipsa unui respect, prin motivatia lipsei de respect a celuilalt este o falsa cauza si realitatea propriei vanitati.

Altfel, atingerea intelepciunii scurteaza drumul catre aprecierea semenilor nostrii.

Respectul continuu exista prin IUBIREA neconditionata, pentru toti OAMENII.

Gandul, cuvintul rostit si actiunea noastra ne transfera o responsabilitate.

Cat de mare este aceasta responsabilitate, a fiecaruia dintre noi?

100 %,  atat suntem responsabili fiecare, pentru ce suntem, ce gandim, ce vorbim sau ce facem.

Nivelul de constienta al fiecaruia nu poate veni de la sine. Asumarea acestei responsabilitati adevarate se face printr-un proces de introspectie. Aici, vorbim doar de cine are curajul sa-l faca.

Atunci cand este necesar, responsabilitatea trebuie afirmata iar atunci cand nu este necesar sa fie afirmata, ea trebuie inteleasa in adancul nostru.

Atentie la cauze, aici riscam sa transferam responsabilitatea catre altii. Aceasta, ar fi doar o iluzie, intr-o manifestare a propriei vanitati sau a lipsei adevarului.

Totul, din viata noastra actuala are o responsabilitate, chiar si dincolo, in spirala evolutiei de acum sau de altadata.

Momentul de introspectie ne aduce adevarata evaluare a responsabilitatii noastre.

Am pornit aceasta scriere avand dorinta desfintarii sabloanelor, tiparelor prin care evaluam si reactionam la mediul exterior sau interior propriu. Acest fenomen, de spargere a tiparelor, se produce oricum in jurul nostru, se inlocuiesc cele vechi cu unele noi sau chiar se depasesc cu adevarat.

Sinergia evolutiei nu asteapta si acest lucru se-ntampla-n momentul acum, asa cum apa izvoraste zi de zi, clipa de clipa, cu sau fara voia noastra.

Ganduri efemere, obiceiuri, prejudecati, dorinte, ambitii, modalitati de actiune sau chiar emotii induse de anumite stari ce intra-n tipare ne opresc evolutia in ambele planuri, material dar mai ales in cel spiritual.

Hai sa identificam impreuna, intr-o forma clara si foarte apropiata de folosinta, aceste tipare. Prin ce bariere ne inchidem  copilaria, joaca, speranta, valorile, viata, iubirea, cunoasterea?

Primul exemplu pe care il gasesc este: indepartarea de traire si goana dupa ratiunea materialitatii, a sigurantei viitorului.

Consecintele pe care le induc aceste tipare ale educatiei, moralei sau culturii traditionale locale transforma eternitatea spiritului divin in efemeritatea vietii cotidiene.

Exista bineinteles un principiu infinit universal, trait in adevarul divin si recunoscut in esenta sintezei evolutiei, in care se afla Adevarul. Fiecare raportare a adevarului propriu, la conditiile situatiei analizate, duce la o acceptare a sistemului de tipare existent in mediul social sau intern.

Armonia naturala este distorsionata in clipele efemere, ale folosirii tiparelor. Fara bucuria libertatii de a fi, in Adevarul momentului, cu esenta trairii unei schimbari de forma si spirit, viata se pierde in tipare.

Ar fi de la sine inteles, sa intelegem fiecare gand, cuvant transmis intr-un singur inteles.

Exprimarea noastra prin cuvinte, expresii sau fraze se manifesta prin multe, chiar prea multe, intelesuri. Cele mai simple raspunsuri sau afirmatii sunt deja in obisnuinta noastra transmise sau receptate in mai multe intelesuri.

Adevarul fiecarui cuvant rostit si sensul fiecarei exprimari este in cel care-l emite si nu in decodarea facuta de catre ceilalti. Stim foarte bine, noi am dat cuvintelor mai multe sensuri, cu umor, cu ironie sau multiple intelesuri subtile.

Oamenii, nu se mai inteleg de foarte multe ori si datorita acestor intelesuri, lasate sa curga in imaginatia fiecaruia. Apoi exista lipsa de comunicare sau orgoliul celui care primeste mesajul de a nu intreba “ce au vrut sa exprime cuvintele…. ?”. Aceste multiple intelesuri aduc neintelegeri in comunicarea dintre oameni.

Cine are curajul sa nu mai foloseasca aceste intelesuri, sa fie simplu, in Adevar? Cine are vointa de a face TOTUL in Adevar, fara-ntelesuri si iluzii? Unde exista forta ce ne apropie de un singur inteles, al Adevarului?

In noi, gasim raspunsul la aceste intrebari. Fiecare dintre noi, atunci cand hotaraste, face conexiunea cu Adevarul.

TOTUL,  are un singur inteles, al evolutiei spirituale concertate. Acesta este intelesul vietii de acum, al spiritului Divin in Lumina.

Mai intai trebuie sa recunoastem fenomenul de cautare a cauzei in alta parte decat in noi. Adica in exteriorul nostru si mai ales in actiunile celorlalti. Personal am ”gasit” cauza unor intamplari nedorite din viata, in alta parte decat in propiile decizii sau alegeri. Astfel descoperim interpretari ale ego-ului… ce incearca sa domine.

Ajungem sa realizam, ca exista o cauza importanta pe care am generat-o fiecare dintre noi, in momentul alegerii ei?

Punctul de plecare al unui complex de fenomene are o radacina evidentiata in aceasta lume de ispite la tot pasul. Ce numesc aici ispita? Multitudinea experientelor de”traire a timpului” oferite de actuala civilizatie.

O alta cauza, in a merge pe linia serpuita si a nu mentine linia dreapta se afla in modul de gandire. Concentrarea pe un anumit obiectiv, deja stabilit, ajuta la atingerea acestuia printr-un proces al adevarului.

Sunt  atat de multe momente in care ramanem intr-o cautare continua a cauzelor, combinata cu o intoarcere a trairilor la acestea.

Adevaratele cauze sunt in Noi, nu in ceilalti!

Este important sa stim unde am schimbat sensul drept cu ocolisurile iluziei. Asa vom recunoaste, mai usor, drumul drept. 

Prin respiratie, primim de la Divinitate poate cea mai importanta hrana.

Gandul ca inspiram iubire divina prin inima si expiram iubire divina poate sa tranforme fiecare clipa intr-o adanca multumire!

Modul in care ne controlam respiratia se transpune in modul nostru de a gandi si de a fi. RESPIRATIA calma si adanca provoaca oxigenarea puternica a creierului. Clipele ce urmeaza acestei respiratii aduc linistea si trairea lui “A Fi”.

In fiecare clipa avem sansa de a fi linistiti cu ajutorul unei respiratii profunde. Tehnicile si invataturile esoterice ne arata un anumit control al mintii prin dezvoltarea unui proces constant de ordonare a respiratiei.

De cate ori am fost in situatia de a pierde ceva important sau de intra la un examen sau chiar de a tine o prezentare in fata oamenilor. Cine m-a scos din incurcatura? Oare respiratia, usor controlata?

Exista si un anumit tip de respiratie suflet la suflet, in care ritmul este destul de ametitor si deloc linistitor.

Respiratia adevarata transcende clipele eterne de fericire, direct in inima noastra.

Din toate cele citite si invatate intr-o viata descoperim cu adevarat, dimensiunea minunii de a fi om, prin experienta.

Dorita sau mai putin dorita, experienta prin care trecem ne aduce o cunoastere directa din care evoluam sau ramanem in ignoranta.

Manifestarile pe care le avem din partea celorlalti in sensul “rau” sunt cele mai bune exemple din care putem invata. Ego-ul puternic si fals pe care-l scoatem la iveala in acele momente ale unei experiente ascunde o lectie de viata. Sunt atat de multe situatii din care spunem ca “am invatat ceva”. De fapt ce invatam, sa fim mai buni sau mai rai, sa fim mai mandri sau mai umili, sa daruim iubire sau sa “nu uitam ce s-a intamplat”?

Extragem oare esenta din fiecare experienta fie ea privita in bine sau rau? Ideal, este sa fie doar o experienta si sa nu o includem rapid intr-o categorie.

Fiecare experienta ce vine in viata noastra vine intr-un sens, cel bun, pentru a invata prin cunoasterea materialitatii si nu doar a teoriei. Asa se verifica forta intelepciunii si cunoasterea unui om intr-o situatie din realitatea fizica si nu doar din cea virtuala.

Intelepciunea vorbelor si cunoasterea se transforma in trepte ale evolutiei prin experienta.

Apartenenta vine pe un fond puternic de atasament fata de tot ce creeaza iluziile noastre. Atasamentul fata de parinti, iubita, scoala, casa, serviciu, masina,… atasamentul fata de orice se-ntampla in actualul “sistem de valori” ne indeparteaza de la Lumina Divina.

Viata noastra, se poate rupe bucata cu bucata in zone de iluzii, pe care intr-un mod constient sau mai putin constient le avem pe pamant! Iluzia apartenentei la nimicurile vietii cotidiene… Iluzia apartenentei la viata de familie… Iluzia apartenentei la comunitatea sociala… au un scop “al devenirii de sine” a celui care o traieste.

Ce vreau sa spun? Ca este o adevarata iluzie sa credem ca ne apartine ceva sau ca apartinem cu adevarat unui anumit sistem inventat de oameni pe acest pamant.

Legea divinitatii, prin intregul sistem al Unului, se reprezinta in mai multe forme de evolutie, tocmai pentu a fi inteleasa in totalitatea ei creatia, iar urmatorul pas ar fi catre iubirea universala.

Intelegerea acestui fapt, ca toti suntem uniti in totul, ar distruge orice sistem de organizare si comunicare la aceasta data pe pamant daca acest proces nu ar fi facut pe etape; important este sa pornim schimbarea noastra a fiecaruia.

Modul in care oamenii se reprezinta in material si social la acest moment prin atasamentul si apartenenta la anumite “valori” si “concepte” indeparteaza sansa unei reveniri la intreg.

Divizarea noastra a tuturor prin inchiderea in sisteme, culturi, tari, etnii a produs si produce indepartarea de la Legea Unicitatii. Sunt sisteme care au creat si creeaza in continuare iubire, dar nu iubirea infinita. Aceasta iubire, din actualele forme de apartenenta si atasament are limitele propriului concept de formare.

Rastignirea pe Cruce a lui Iisus Hristos a avut mesajul renuntarii la propriul Fiu pentru a ne ierta si arata iubirea infinita a Lui fata de noi oamenii de pe acest pamant. Iubirea acelui moment de acum 2000 de ani pentru salvarea noastra ar fi trebuit sa duca la o intelegere a renuntarii si nonatasamentului fata de anumite “concepte”, impreuna cu o intoarcere catre Iubirea Intregii Creatii a Divinitatii.

Iubirea universala, iubirea infinita, iubirea adevarata, iubirea de oameni, iubirea pamantului sunt Una si aceeasi cu iubirea Lui.

In multe din referirile mele de aici, fac apel la evolutie si trec acum la aceasta universalitate in traire si iubire printr-o gandire schimbata asupra relationarii si a relatiilor cu ceilalti si cu tot ce ne inconjoara.

Am inceput acum patru luni, prin gandurile din pagina “Altfel” unde spuneam ca este nevoie de schimbarea propriului sistem de valori, pentru ca mai apoi sa ajungem la schimbarea de generatie inalta.

Sa se inteleaga bine, nu ma refer la dizolvarea definitiva a sentimentului de apartenenta si atasament al actualelor sisteme de iubire, ci… in cazul pastrarii lor este important sa impartim iubirea in mod egal asa cum o face si El.

DA, este nevoie de intelegerea Divinitatii in Unul Creator a Toate ce se intorc in Unul. Legile de organizare si guvernare au produs cu adevarat evolutie in domeniul stapanirii materiei de catre om. Mai mult s-a reusit prin manipulare sentimentala sa fie controlate emotiile oamenilor. Aceasta s-a facut pe baza apartenentei si atasamentului fata de ”sisteme de valori” false care nu reprezinta calea Adevarului ci iluzia falsitatii. 

Iubirea Unica fata de Tot si Toate, Infinita in Manifestare si Traire, Reprezinta Calea Intoarcerii la Adevarul Unu.

Omul universal cu trairea libertatii.

Artistul cunoasterii prin marea sa curiozitate si dorinta de adevar. Prin scrierile lasate cronicile spun ca Leonardo nu a dat solutii definitive ci a lasat la vedere multitudinea posibilitatilor pe care le are pictorul.

Leonardo spunea: “Experienta, meditatie, alegere acestia sunt termenii procesului artistic.”

Experienta este una din formele de intelegere a fenomenelor ce ni se intampla in viata. Meditatia reprezinta legatura cu sufletul ascuns. Alegerea este modul prin care ne dam seama daca am inteles sau nu care este calea.  

Se poate vedea aici forta concentrarii si a intelegerii creatiei. Cum se intampla oare? Prin libertatea trairilor!

Cum se poate intelege Creatia prin artistul ce pune in miscarea spiritului fiecare idee?

A fost un OM cu mult inaintea vremurilor prin dorinta de a aduce schimbari in diferitele domenii pe care le-a cercetat.

Trairea libertatii se exprima cu adevarat in solitudine?  

Incep de la o paradigma a ratacirii, intre “a fi” si “a avea”.
Legea Unicitatii are inceputul si sfarsitul in “a fi”.

Avem viata sau suntem viata? Noi suntem viata, nu o detinem.
A fi drept sau a avea dreptate? Atunci cand esti drept reprezinti Legea Unicitatii.
Cum este mai bine sa fii bun sau sa ai bunatate? Pare acelasi lucru dar, oare este la fel!
A fi adevar sau a avea adevarul de partea ta? Adevarul exista pur si simplu.
Avem lucruri sau ele sunt? Fiecare lucru exista prin el insusi nu prin dreptul nostru de propietate asupra lui.
A fi dorinta sau a avea dorinta? Pentru a obtine dorinta trebuie mai intai sa fii dorinta.
A fi iubire sau a avea iubire?. Iubirea este Lumina, doar este. Atunci cand suntem iubire, simtim cu toata fiinta noastra.

De unde a pornit acest concept “a avea”?
Din indepartarea fata de UNUL prin creatia cu drept de propietate a oamenilor.

Impresia falsa a verbului “a avea” este iluzia propietatii.

Bunurile pe care le “avem” exista si ele ca forma de energie, deci parte a unui TOT, iar pentru o perioada din viata noastra pe acest pamant sunt alaturi de noi. Aceasta idee ma duce cu gandul la gratitudinea pe care este bine sa o manifestam fata de aceste lucruri ce sunt aproape de noi si ne ajuta in aceasta viata.

El a creat pentru “a fi” nu pentru “a avea”.

TOTUL exista pur si simplu ca un TOT.

Atunci cand mintea asimileaza paradigma ”a fi” sufletul urca spirala evolutiei.

Prietenul mintii este atat de aproape si de loial in orice clipa. Atunci cand mintea se considera obosita vine in ajutor obisnuinta.

Uite asa, zi de zi, trecem prin obisnuita rutina a timpului “pierdut”. De ce pierdut ? Pentru ca avem timp suficient intr-o viata sa atingem absolutul.

Opriti-va o clipa de la activitatile cotidiene si incercati sa le analizati; cate au relevanta in viata? “Multe bineinteles”, mintea are nevoie de aceste activitati pentru ca vrea sa fie importanta. Mai punem in discutie eul fals, ce se crede important prin judecata de acum, de exemplu!

Obisnuinta se dezvolta tot mai puternic prin sistemul de educatie si civilizatie care ne indeparteaza de la echilibru fiecaruia.

Obisnuinta opreste identitatea sa ramana in tipare, sa nu fie altfel decat a celorlalti.

Exista, asa cum spuneam in urma cu cateva luni, o zona de libertate ce ne aduce bucuria clipelor. 

Obisnuinta poate fi eliminata atunci cand dorim cu adevarat evolutie in viata noastra si folosim mintea rezonanta.

Am simtit cu totii de atatea ori cum lucrurile bune sau mai putin bune vin catre noi. Am luat aceste lucruri sau le-am lasat sa treaca.

Deschiderea pe care o avem fata de oportunitatea ce apare poate produce schimbarea. Schimbarea in sensul acceptarii unei noi energii ce vine in viata noastra.

Modalitatea in care suntem pe frecventa acestei schimbari in viata noastra tine in principal de o deschidere pe planul mental si al sufletului.

Cum pot sa fac asta? Mai intai stabilesc ce-mi doresc cu adevarat! Acesta este cel mai important pas “ce-mi doresc cu adevarat”! Atentie, dorintele adevarate vin din suflet.

Apar apoi evenimente care ne apropie intr-un anumit fel de dorinta pe care o avem. Numai atunci cand suntem deschisi cu adevarat reusim sa facem conexiunea cu o noua energie.

Deschiderea inseamna intelegerea si acceptarea dorintei pe care o avem. In acelasi timp se produce o asteptare activa pentru schimbare.

Cu buna stiinta, ganduri sau cuvinte reprezinta de foarte multe ori o judecata a noastra asupra actiunilor celorlalti. Nu scapa nimeni fara sa-i fie pusa o emblema sau mai mult sa treaca printr-o judecata.

Chiar asa se intampla zi de zi suntem cei mai mari judecatori ai faptelor celorlalti.

Nimeni in afara de acea persoana judecata nu stie cu adevarat care au fost circumstantele ce au condus la faptele respective. Acum nu incerc sa-i gasesc un motiv celui in cauza dar vreau sa arat ca aceasta judecata de acum are un efect negativ asupra celor ce o propaga. Mai mult in loc sa treaca fiecare la judecata propriului comportament sau mod de a gandi se ocupa de ceilalti.

Aceasta judecata de acum vs judecata de apoi aduce mai multa involutie si mai multe acuzatii la judecata de apoi nu pentru cel judecat ci pentru “judecatorii de acum”.

In fiecare zi ar fi bine sa avem un moment de reflectie asupra modului propriu in care ne-am comportat fata de ceilalti sau fata de viata si asa sa judecam viata noastra decat sa o judecam pe a celorlalti.

Hai sa intelegem altfel actiunile pe care le dezaprobam ale celorlalti: in loc sa-i invinovatim pentru ce au facut, mai bine sa fim multumiti ca noi am fost doar observatori si poate am invatat ceva de la cineva care a gresit… din punctul nostru de vedere!

Ajungem sa traim realitatea imaginatiei noastre… Sunt convins ca fiecare ajunge de fapt acolo unde-si propune sa ajunga.

Depasind limita obisnuintei avem capacitatea sa dizolvam expresia ” nu am timp” in “vreau sa fiu”. Altfel spus, ar trebui sa fim cu adevarat constienti de minunea sufletului din noi pe care l-am inchis cu ani in urma. Acolo este cu adevarat creatia a tot ce inseamna intelepciune.

Adevarata Intelepciune vine din Solitudinea in care descoperim Marea Serenitate.

Bineinteles ca viata este cu TOTUL impreuna cu viata.

Rabdarea, esenta alchimica in tainele intelepciunii, danseaza-ntr-un ritm curajos de calm alaturi de autocontrolul gandurilor.

Soarele launtric lumineaza calea intelepciunii prin arta Creatiei.

Coroana de ramuri demne a vietii impreuna cu frunzele zilelor linistite ne compun simfonia arborelui intelepciunii.

Cum se intampla in zilele de acum sa gasim atatea forme de exprimare voi face referire doar la exprimarea sociala si la cea din suflet.

Exprimarea sociala ne pune in fata unei realitati impuse prin raporturile ce le creaza ceilalti pentru noi. Ceilalti impun o anumita exprimare pentru tine. Explicatiile pe care le gasesc sunt parte a unui sistem de gandire modelat de propia conceptie a realitatii inconjuratoare. Bineinteles civilizatia ne transmite fortat o exprimare de tipul “asa e regula” si astfel ajunge sa-l obisnuiasca pe fiecare cu un sistem fals dar bine directionat.

Exprimarea din suflet ar trebui sa reprezinte esenta dorintelor spirituale ale fiecaruia cu tot curajul si libertatea pe care ni le-a lasat El. Exprimarea adevarata vine prin gandurile acestei evolutii pe care o simtim necesara.Vom simti aceste taine in clipele de conexiune la Adevar.

Iubirea vine cu o exprimare conditionata(din pacate) a dorintei de unire cu persoana iubita si neconditionata a dorintei de unire cu intreaga creatie. 

Pe langa maretia poeziei, exprimarea Iubirii descopera un alt mod, inefabil.

Cum ar fi sa schimbam unghiul de vedere si binele sa fie vazut drept rau.

Sau, cum ar fi sa schimbam unghiul de vedere si raul sa fie vazut drept bine.

De fapt asa se si intampla, atunci cand interpretam actiunile unei persoane noi le vedem in rau si ea, care le face, le vede in bine.

Atunci cand Dumnezeu a creat omul si l-a lasat pe pamant, sa evolueze, nu exista notiunea de bine si rau. Aceasta a fost prima greseala a omului, caderea in pacatul dualitatii. Alb si negru este un mod de a privi lucrurile, din jurul nostru, care se desparte in minte prin bun si rau.

Avem oare puterea sa nu privim asa? Poate exista o traire continua de bine, un bine al fluxului universal ce ne hraneste in fiecare zi?

Eu vreau sa stiu, sa fiu, sa gandesc, sa traiesc intr-un singur sens. Se poate, in sensul Adevarului Unic.

Cum sa-mi fie mai bine, atunci cand eu simt ca imi este rau? Schimbam unghiul de vedere al intamplarilor din viata noastra si lucrurile se schimba si ele, din rau in bine.

DA lucrurile sunt mult mai simple decat par. Avem nevoie, doar de o cheie a cunoasterii si o harta a prezentei.

Fericirea trecuta nu poate fi urmata de raul prezent, asa cum nimic rau nu poate exista dupa iubirea Lui.

Aceasta dualitate, bine si rau este inventia noastra si exista datorita gandirii noastre mostenite din generatie in generatie, bine si rau.

Aceasta vrea sa exprime o nuanta de fericire, sau un concept dat de noi. Se poate gasi ce culoare vrem pentru viata noastra. Viata in albastru  sau viata in verde oricum am pune o culoare pe viata noastra, este a noastra si ne simtim bine cu ea.

Mintea deschisa priveste viata in culoarea preferata, nu ramane in tiparele conceptelor colective. Se schimba modul tau de a vedea lucrurile nu modul in care vad ceilalti ce se intampla.

De multe ori vrem sa se schimbe cei de langa noi, sa fie asa cum ne place noua, cum ne sintim noi bine cu ei. Hai sa ne gandim ce se intampla cu ei, se mai simt ei bine atunci cand dorintele lor nu mai sunt prioritare, ci doar cele ale celorlalti?

Cred in modul de a fi altfel, fiecare cu el insusi, in primul rand si apoi prin intelegere cu ceilalti. Misterele vietii sunt in alte locuri decat in viata in roz pe care o gandesc unii cu principii si concepte depasite. De ce depasite? Pentru ca aceste concepte sunt bune in stiinta, nu in viata reala, unde totul se schimba continuu.

Viata in roz intreaba “De ce sa fiu fericit?” si viata in culoarea fiecaruia raspunde “De ce sa nu fiu fericit?”

Exista in fiecare dintre noi o parte pe care putini au curajul sa o recunoasca.

Un prieten spunea acum cateva zile in comentarii: “neputinta este comoditatea si lipsa de reactie, indiferenta si ipocrizia, invidia, etc…”.

Fiecare dintre cuvintele de mai sus, cuvinte ce caracterizeaza involutia in aceasta lume exprima feluri de a fi, ale noastre ale celor ce traim pe acest pamant si nu exprima in nici un fel, minunea de a fi OM.

Atunci cand vorbim despre ipocrizie, invidie si multe altele la asa zisi oameni care traiesc printre noi, ne adaugam noi pacate in acel moment. Asa sunt ei, este adevarat dar in momentul in care le punem aceste etichete, ei vor fi pusi in raftul rezidurilor si nu avem dreptul, sa facem asta.

Sa mai adugam pe lista infatuarea, aroganta, stie tot, nesimtirea celor cu functii in stat, a copiilor acestora sau a celor ce se dau drept prieteni.

Cum ar fi, daca am intelege ca aceste suflete mai putin evoluate, au venit pe acest pamant sa ne ajute sa vedem Altfel lucrurile, sa invatam din greutatile si problemele pe care ni le fac ei, sau sa-i acceptam sau sa-i ignoram?

Datorita lor in noi se creaza eul fals. Acel eu fals, care trebuie sa raspunda cu aceeasi moneda, sau mai rau eul acela care vrea sa demonstreze ca e mai tare decat cel din fata lui, sau si mai rau, eul acela care gaseste scuze fata de sine insusi pentru raspunsul ( reactia ) fata de cel pe care l-a infruntat.

Ce mai face eul fals? Are orgoliu si vanitate, in tot ce face sau este. Mare atentie la aceste ultime doua etichete de raft. Asa se distruge iubirea, prietenia si comunicarea intre oameni.

Hai sa fim Altfel.

Cum ar fi daca am spune “Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac”?

Atunci, poate noi am ramane in lumea adevarata si ei in lumea falsa. Poate pentru putin timp, pentru ca daca noi nu reactionam, exista sansa, sa fie si ei Altfel, sa vina in lumea adevarata.

Exista in fiecare atingere, o impletire de forme si ganduri potrivite anume.  Intamplarile pe care le avem in viata schimba, la un anumit moment sensul drumului.

Schimbarea prin intamplare face ca lucrurile sa para a fi deranjante, a nu fi in cotidianul normalitatii sau mai inselator a fi dezastrul ce va veni.

De cate ori in viata voastra ati simtit nebunia clipelor in care se intampla ceva neasteptat (in sensul rau)? Si totusi, cum s-au aranjat mai tarziu lucrurile in viata. Sa fie oare intamplarea un eveniment care ne ajuta sa mergem pe drumul predestinat?

Avem libertatea sa lasam lucrurile asa cum au fost schimbate sau sa intervenim. Stiu, sunt situatii in care nu mai poti face nimic. Da, pentru ca asa trebuia sa se intample. Viata ne duce catre ce am vrea sa fim in adancul sufletului, nu in superficialitatea mintii de multe ori.

Acceptarea schimbarii, creaza usurinta in etapele evolutiei spirituale ce vor urma, iar schimbarea ce vine din sufetul nostru este schimbarea potrivita.

O imagine a noastra, despre noi sau a celorlalti despre noi, atunci cand suntem altfel.

Trec zile, trec etape ale vietii, trec expresii si etichete puse de catre unii altora. Modul in care nu esti pentru familia ta, prietenii tai sau societate te arunca intr-o noua caracterizare.

Dorinta de a fi intr-un cerc te arunca automat in principii gata stabilite. Daca accepti sau nu e problema ta.

Ideea este, reusesti sa treci pe langa dorinta de acceptare si sa traiesti intelepciunea, ca modul in care te vad ceilalti, este modul in care traiesc ei si in nici un caz adevaratul sens pe care il dai tu vietii.

Reactia oamenilor atunci cand devii independent este violenta. De fiecare data cand iesi din tipare primesti o noua identitate data de ceilalti. Este important sa nu ti-o asumi, este a lor, sa si-o pastreze.

Evolutia spirituala a noastra, nu are nici o legatura cu imaginea pe care au ceilalti despre noi.

Viata se traieste cu spontaneitate, cu intuitie si credinta ca identitatea noastra se regaseste in divinitatea din sufletul nostru.

Toata lumea nu are timp, toti alearga zi si noapte cu probleme, afaceri, locul de munca … si multe altele.

Acest timp, suficient pentru fiecare sa traiasca in armonia vietii, cu familia, cu prietenii, cu serviciu, cu sufletul sau, ne imparte prioritatile cotidiene ca un tiran. Acest tiran, care arunca sufletul in ultimul rand al spectacolului zilnic se desfata cu iluzia de implinire eterna. Cum este aceasta implinire eterna? Pai cum sa fie, el timpul stie ca trebuie sa alerge iar oamenii sa nu-l simta cand trece pe langa ei. Si uite asa el, acest tiran al vietii cotidiene reuseste sa stapaneasca trupul, mintea si chiar sufletele.

Hai sa-l punem pe balanta armoniei, hai sa vedem unde se afla adevarul acestui tiran, timpul. Pe un taler sa punem 3 minute iar pe altul un zambet al sufletului nostru. Cum se inclina aceasta balanta atunci cand 3 minute admir florile sau ascult ciripitul pasarilor sau meditez sau spun o rugaciune.

Fiecare are un punct de echilibru al propriei balante, dar oameni, vreau sa desoperim valoarea unui zambet de suflet. Sufletul tau, sufletul de langa tine, sufletele pe care le intalnesti zi de zi au nevoie de un zambet. Opriti acest tiran al zilelor de azi. Eliberati-va de rutina acestui gand ” n-am timp”.

De cate ori pe zi vreti sa zambeasca sufletul?  Noi avem puterea sa-l facem sa zambeasca.

Viata este in armonie cu noi atunci cand clipele care trec, trec impreuna cu un zambet de suflet.

Fiecare intelege intr-un anumit fel iubirea. Asta e problema, unii incearca sa o inteleaga, pe cand ea iubirea ESTE, nu poti sa o intelegi trebuie sa FII iubire, trebuie sa TRAIESTI in iubire.

Cum se intampla de atatea ori sa nu poata fi intelese anumite perechi pentru ca vor cei dinafara sa descopere de ce sunt impreuna, care este motivul relatiei. Nu incerca sa explici iubirea celorlalti, nu te lasa influentat de interpretarile celorlalti, tu si ea vreti sa fiti, pentru ca vreti sa traiti. Nimeni nu are ce cauta in iubirea dintre doua suflete.

 Apropierea dintre doua suflete este asa cum traiau vechii egipteni … unirea lui Osiris si Isis spre unitatea primordiala a existentei supreme. Evolutia noastra se face prin aceasta forta universala “iubire” . As vrea sa nu uitam ca iubirea depaseste sentimentul dintre doua suflete si ajunge in toate cele vazute si nevazute pe acest pamant, in aceasta galaxie si in toate universurile si dimensiunile Lui.

Iubirea ne apropie de unitatea primordiala, iubirea ne face liberi, iubirea sparge tiparele si aduce inima langa inima. Atunci cand iubesti cu adevarat, viata ta primeste splendoarea lumii divine.

Daruieste iubire in fiecare clipa, florilor, animalelor, pomilor, muntilor, cerului, oamenilor, sufletului tau pereche, deschide-te si spune ” iubire sunt aici”.

Sa fii independent in vorbele tale, in actiunile tale, in iubirile tale inseamna sa stii ca ingerul tau pazitor este cu tine.
Ce ne dorim mai mult si mai mult in aceasta viata? Bani, casa, familie, dragoste, copii, realizare profesionala, recunoastere sociala sau ascendenta spirituala.
Cum se face ca pentru multe din aceste lucruri oamenii isi vand sufletul?
Oare le este frica unora sa vorbeasca despre seful lor, despre lipsa eticii partenerilor de afaceri, despre fariseismul oamenilor politici, despre teama de despartire fata de partenerul cu care imparti mai multe certuri decat saruturi.
Nimic nu este lasat de la Dumnezeu sa existe cu frica. Frica este modul in care oamenii pot fi condusi si manipulati de alti oameni cel mai usor. Frica de a nu fi lasati fara servici, frica de a nu pierde bani, frica de a nu ramane singuri.
ILUZIE. Acesta este modul in care traiesc o mare parte din oameni sau mai elegant spus, traiesc o dulce iluzie.
Cat de mult se pot mintii pe ei unii oameni. Sa stai si sa vezi ca lucrurile nu merg in directia pe care ti-ai dorit-o si sa ai teama de schimbare… Cat de mult se pot evalua pe ei unii oameni, incat sa creada ca sunt stapanii altora si pot face ce vor cu destinele celorlalti…

Sa ai curaj sa spui ce iti doresti de la iubitul tau sau iubita ta, sa ai curaj sa alegi culoarea viselor pe care vrei sa le implinesti, sa ai curaj sa spui florilor sa ramana vesnic proaspete, sa ai curaj sa mergi pe drumul drept, oricat de multe ar fi cele la care vei renunta pe parcurs, inseamna sa fii OM.