am pus o dorinta,

in suflet, in mine,

sa am o iubire,

a noastra credinta.

vine lumina,

iubirea demult,

deschide portalul.

prin cercul de foc,

rasare un templu,

cu inima plina

de piatra celesta…

acolo,

in taina,

traieste cristalul,

cel sfant.

stiu, era usor,

sa urci o culme,

a himerei,

decat… sublimul unui munte,

ideal.

acum s-au scuturat,

toti trandafirii.

calcand petalele iubirii,

cu gandul, cu cuvantul,

ai stors din suflet,

roua despartirii.

intr-o distanta a durerii,

apare soarta nemuririi.

fara sa stii ce-i idealul,

inchizi o poarta,

a fericirii.

in gandul cel mai cuvantat,

se uita ceru-nseninat,

sa-ti fie lege, la iertat,

in timpul cel adevarat.

oricum m-ai fi privit,

n-ai  cum sa vezi,

mai mult decat …,

atat.

poti in cuvinte sa ascunzi,

dorinte mici,

fara de sensul,

greu,

al adevarului etern,

in care nu mai crezi,

in care nu mai simti decat …,

inelul amagirii.

poti sa ma vrei,

poti sa m-ascunzi,

poti sa ma uiti,

sub piatra stinsa,

a himerei.

venim din alta lume,

pe aripi de destin,

ce ne incearca amplu,

strapuns de-un univers senin.

ma chemi in pragul sacru,

sa-ti fiu coroana.

pe piept,

in cercul poeziei,

triunghiul sacru,

s-aprinde-nsangerat,

a fost odata un pacat?

clipa splendorii, sparge timpul,

in piramidele increderii.

o stea sa fiu,

departe,

acolo,

in inima ta.

izvorul alb m-atrage,

inocent, rotund,

spre calea dreapta,

in iubirea sacra.

se deschide poarta,

credinte,

fara lanturi.

in lacate sparte,

se ascund pacate,

de prin colturi furate.

sperante in stele,

din bolta cu inimi dorite.

raze prin visele frante,

aprind focul destin.

culoarea plange prin ea,

sa nu zdruncine,

apa.

te privesc cu ochiul inchis,

te admir in versul nescris.

fior printre sfere inalte,

iubirea este libera.

marea,

traieste un simbol,

nemarginirea inocentei,

puritatea.

flori pe munte,

sange in adancuri,

piatra pe piatra,

suflet pe suflet,

santuri desprinse adanc,

cantec strabate campia.

in iarba,

bucuria.

saruturi in inimi,

vise-n sperante,

freamat si patimi

cuprinse de datini.

intr-o clipa de uitare,

cuvintele cad la picioare,

se sparg in roua,

de iubire.

primavara mereu,

pietre cu suflet greu,

dezleaga misterul meu.

te vreau acum

magnolie, munte, iubire.

soare-n cascade,

coboara pe pietre…

viata,

in raze de apa,

patrunde o piatra,

usor,

in locul nostru,

de dor.

clepsidra ascute un freamat,

striga libertatea,

cladeste-mi o punte eterna…

peste visele frante,

peste dorinte-ncepute,

peste trupuri sfarsite,

s-ajunga acolo…

unde se lasa departarea.

undeva… in linistea,

din castelul tau,

stins prin infinit,

rasturnat in constiinta,

sunt inimi aprinse in bolti.

departe prin destin

copilul dintre noi,

se-mparte

in dor de durere,

in chip de lumina,

prin ochi de safir.

ramai mereu, in fericire,

departe in mine, in iubire.

cunoasterea,

ne da speranta,

ca odata, vom creste

din picatura de suflet,

Divin.

a trecut iarasi furtuna.

a venit linistea, cu frunze,

petale si muguri statui.

statui cu o viata rotunda,

intr-o cupola vesnica,

violet.

nu mai vorbeste iarba,

nu mai canta brazii,

nu mai danseaza florile.

cuvintele raman fara litere,

panza nu mai are culori,

portativul cauta notele.

trecutul se intoarce-n tacere,

prezentul traieste-n tacere,

viitorul iubeste-n tacere.

tacerea se contempla-n tacere.

ruga pe-nserat,

aprinde focul de venin,

scantei se-ntrec in goana

peste stanci,

de carti.

ma trezesc cu tine

pe patul de nori,

cu credinta-n spirit

si suflet fericit.

descopar petale

pe scena initierii.

in spirala, clipele albe

si clipele albastre unesc

eternitatea.

concepte, paradigme, vise,

ma duc de la un pom la altul,

le las pe toate-n rugaciune.

sa vina furtuna,

Lumina,

sa ma duca ea, mereu

dincolo. 

gandul desavarsit,

trimite printre stele,

calauza unui dor.

ecoul selenar

aduce intrebarea,

sensul,

vine din eter astral?

pornit devreme

pe o cale,

suflet, fara de frica

de destin,

ascuns sub bolta cautarii,

dezleaga iarasi

inceputul.

cometele, grabite sa-l ajunga,

deschid noi aripi albe,

catre sori.

pe cerul negru

din intuneric greu

transcende o lumina.

transfer de har,

sfatuitor,

in piramida vine acum,

prin timpul sideral.

sunt langa tine,

la apus,

aprind carbuni cu inima,

in fiecare poezie.

ai luat o coasta alba

ai luat si sange,

m-ai inrobit

in apa de botez.

gandul departe…

intr-o clipa vin scantei,

din vremea noastra de-nceput.

ma-ntorc…

in cruce.

vino cu gura peste flori

prinde polenul

din scrisori,

sa curga peste mine

mierea, din stup,

al tau.

cu glezne moi,

intind sarutul dintre noi,

pana la cer.

raman usori,

pe patul plin de nori.

ani de iscoade

si zambete ascunse

furtiv trimise.

un plan si o

minune

se-ntampla peste

timp.

ruptura de final

fara un dor

nespus, neplans,

stiut in

tainele rotunde,

venira iar

petale peste ei.

emotiile, noaptea neagra

le asternura zorii grei,

printr-un destin

launtric si firav.

astept in libertate,

cu sangele ramas

din inima stoarsa

pe al meu canevas.

versul e pretutindeni,

in sufletul prins 

de razele muzei

perpetuu atins.

anotimpul maretiei

inchide cercul de aur,

canonul simfoniei

ascunde sub pleoape tezaur.

sub mantia regenta,

fervoarea armoniei

e mistic liant,

prin ochiul deschis ideal.

privesc pe fereastra

senin de albastru

in verde de viata,

cu pasari pe crengi

si spiritul liber.

rapusa in piept

te strig dainuire,

in chip si pe cer.

firesc te descopar

cu negru intins

topit pe alocuri

de albul distins.

glasul se sparge

prin ochi de cristal,

ma-ntind sa te apar

in ritm structural.

trupul prin piatra

impinge tristetea.

in zbor,

pe lumina din suflet,

astept sa-mpletesti

din firul de argint

un prag peste timp.

in restul esti tu,

cu totul,

surasul eon din Unul.

credea in elipsa

aprinsa

din clipe

celeste.

dornic mister

pe zambet strain,

orizont nestemat

cuprins doar cu ea.

o lume in doine,

sarut fericirea

din ea.

universul

respira iar,

sageata grea

in poezia din inel.

trupuri departe

cu inimi de dor,

suflete impreuna

cu patimi, si suspin.

o mare de visuri, doar unul acum

transforma iubirea in stanca.

cununa de lauri pe chipul frumos,

astept sa respir alaturi de soapta.

un mugur mai falnic

trait in mister.

ma-ntorc iar din umbra

sa te vad,  aripi noi

si inima-mpietrita.

cercul destin

de neuitat,

pe lacrimi nesterse

ingheata dorinta,

eternul poem peste noi.

Freamat de zbucium,

o nebunie, a mea… 

pe ramura din drum

rasar din nou si pier. 

vestejite stand la rand

sufletele toate se aprind,

incepe nebunia, vine un gand

sa ma arunc, sau e devreme.

o pasare pe zi,

un tril de fericire

o bucurie poti sa fii, 

in glasul de iubire.

semnele vin si pleaca

astazi suntem eon,

si maine vine dorul,

Tu esti acum.